Eclesiastul 7

1. Mai mult face un nume bun decât untdelemnul preţios, şi ziua morţii decât ziua naşterii.

2. Mai bine să mergi în casa de jale, decât să mergi în casa de ospăţ, întrucât acolo vezi sfârşitul oricărui om; şi cel care trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

3. Mai bună este mâhnirea decât râsul, pentru că, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.

4. Inima înţelepţilor este în casa de jale, dar inima nebunilor în casa de veselie.

5. Mai bine este pentru un om să asculte mustrarea înţeleptului, decât să asculte cântarea nebunilor.

6. Pentru că, asemeni pârâitului spinilor sub oală, aşa este râsul nebunului: aceasta de asemenea este deşertăciune.

7. Cu siguranţă, asuprirea îl înnebuneşte pe înţelept şi darul nimiceşte inima.

8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. Mai bun este un duh răbdător decât un duh îngâmfat.

9. Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, pentru că mânia se odihneşte în sânul nebunilor.

10. Nu spune: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?“ Pentru că nu cu înţelepciune întrebi despre lucrul acesta.

11. Înţelepciunea este bună ca şi o moştenire, şi folositoare celor care văd soarele.

12. Pentru că cineva este la umbra înţelepciunii ca la umbra banilor; dar folosul cunoaşterii este că înţelepciunea îi face să trăiască pe cei care o au.

13. Priveşte lucrarea lui Dumnezeu:căci cine poate face drept ce a făcut El strâmb?

14. În ziua prosperităţii, bucură-te de bine; şi în ziua nenorocirii ia seama: tot Dumnezeu a pus pe una alături de cealaltă, ca omul să nu afle nimic din ce va fi după el.

15. Am văzut de toate în zilele deşertăciunii mele:este unul drept care piere în dreptatea lui şi este unul rău care îşi prelungeşte zilele în răutatea lui.

16. Nu fi prea drept, nici nu te face prea înţelept! Pentru ce să te distrugi pe tine însuţi?

17. Nu fi prea rău, nici nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de timpul tău?

18. Este bine să apuci aceasta şi, de asemenea, nici de la aceea să nu-ţi opreşti mâna: pentru că cel care se teme de Dumnezeu iese din toate.

19. Înţelepciunea întăreşte pe cel înţelept mai mult decât zece oameni puternici care sunt într-o cetate.

20. Cu siguranţă, nu este nici un om drept pe pământ, care să facă binele şi să nu păcătuiască.

21. De asemenea, nu lua aminte la toate vorbele care se spun, ca nu cumva să auzi pe slujitorul tău vorbindu-te de rău.

22. Pentru că ştie inima ta că şi tu la fel i-ai vorbit de rău de multe ori pe alţii.

23. Toate acestea le-am încercat cu înţelepciune. Am zis: „Voi fi înţelept!“ Dar aceasta era departe de mine.

24. Ce era rămâne departe şi foarte adânc: cine o poate ajunge?

25. M-am întors, eu şi inima mea, ca să cunosc şi să cercetez şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să cunosc şi nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

26. Şi am găsit mai amară decât moartea femeia, a cărei inimă este laţuri şi curse, ale cărei mâini sunt lanţuri: cel plăcut lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar cel păcătos va fi prins de ea.

27. Iată, aceasta am găsit, spune Eclesiastul, punând una lângă alta ca să le pătrund rostul,

28. aceasta caută încă sufletul meu şi n-am găsit: un bărbat între o mie am găsit, dar n-am găsit o femeie între toate acelea.

29. Iată numai ce am găsit: că Dumnezeu l-a făcut pe om drept; dar ei au căutat tot felul de născociri.