Eclesiastul 4

1. Şi m-am întors şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare: şi iată lacrimile celor asupriţi şi nici un mângâietor pentru ei! Şi puterea era de partea asupritorilor lor, iar ei n-aveau nici un mângâietor.

2. Atunci am lăudat pe cei morţi, care au murit deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.

3. Şi mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care n-a văzut lucrul rău care se face sub soare.

4. Şi am văzut toată truda şi toată iscusinţa la lucru: aceasta este doar din gelozia omului faţă de aproapele său. Aceasta de asemenea este deşertăciune şi goană după vânt.

5. Nebunul îşi încrucişează mâinile şi mănâncă propria lui carne.

6. Mai bine un pumn plin de pace decât amândouă mâinile pline de trudă şi goană după vânt.

7. Şi m-am întors şi am văzut altă deşertăciune sub soare:

8. este unul şi fără un al doilea şi n-are nici fiu, nici frate, totuşi toată truda lui nu are sfârşit şi ochiul său nu se satură de bogăţii. Şi nu zice: „Pentru cine mă trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bine?“Aceasta de asemenea este deşertăciune şi o preocupare neplăcută.

9. Mai bine doi decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor.

10. Pentru că, dacă ar cădea, unul va ridica pe tovarăşul lui; dar vai de cine este singur când cade şi nu are pe altul să-l ridice!

11. Iarăşi, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?

12. Şi dacă ar învinge cineva pe unul, doi îi vor rezista; şi o funie împletită în trei nu se rupe uşor.

13. Mai bine un tânăr sărac şi înţelept, decât un împărat bătrân şi nebun, care nu primeşte să fie înştiinţat;

14. pentru că din închisoare a ieşit el ca să împărăţească şi s-a născut sărac în împărăţia lui.

15. Am văzut pe toţi cei vii care umblă sub soare, cu copilul, urmaşul care-i va ocupa locul.

16. Fără sfârşit era tot poporul, toţi care stăteau înaintea lor; totuşi cei care vor veni după el nu se vor bucura de el. Cu adevărat, şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.