Deuteronomul 10

Tablele cele noi.

1. În timpul acela, Domnul mi-a zis: «Ciopleşte-ţi două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine pe munte şi fă-ţi un chivot de lemn.

2. Şi Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, şi tu să le pui în chivot».

3. Şi am făcut un chivot din lemn de salcâm şi am cioplit două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mâna mea.

4. Şi El a scris pe table, ca cea dintâi scriere, cele zece porunci pe care le spusese Domnul către voi pe munte din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat mie.

5. Şi m-am întors şi am coborât de pe munte şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem; şi ele sunt acolo, aşa cum mi-a poruncit Domnul.

6. (Şi fiii lui Israel au plecat de la Beerot-Bene-Iaacan la Mosera; acolo a murit Aaron şi acolo a fost înmormântat; şi Eleazar, fiul său, a slujit în locul lui ca preot.

7. De aici au plecat la Gudgoda şi de la Gudgoda la Iotbata, ţară cu pâraie de apă.)

8. În timpul acela, Domnul a deosebit seminţia lui Levi ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Lui, până în ziua aceasta.

9. De aceea Levi nu are parte, nici moştenire cu fraţii săi; Domnul, El este moştenirea lui, aşa cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.

10. Şi am stat pe munte ca şi în zilele de mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi Domnul m-a ascultat şi în timpul acela: Domnul n-a vrut să te nimicească.

11. Şi Domnul mi-a zis: «Ridică-te, porneşte înaintea poporului, ca să intre şi să stăpânească ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da».

Ce cere Dumnezeu.

12. Şi acum, Israele, ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să-L iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău,

13. să păzeşti poruncile Domnului şi rânduielile Lui, pe care ţi le poruncesc astăzi, spre binele tău?

14. Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el!

15. Totuşi Domnului I-a plăcut de părinţii tăi, ca să-i iubească, şi a ales sămânţa lor după ei, pe voi, dintre toate popoarele, ca în ziua aceasta.

16. Deci circumcideţi-vă inimile şi nu vă mai înţepeniţi grumazul.

17. Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător, care nu priveşte la înfăţişare, nici nu ia mită;

18. care face judecată orfanului şi văduvei şi iubeşte pe străin, ca să-i dea hrană şi îmbrăcăminte.

19. Şi să iubiţi pe străin, pentru că aţi fost străini în ţara Egiptului.

20. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti şi să te alipeşti de El şi să juri pe Numele Lui.

21. El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, care a făcut pentru tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care ţi le-au văzut ochii.

22. Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete şi acum Domnul Dumnezeul tău te-a făcut o mulţime ca stelele cerurilor.