Daniel 8

1. ✸ În al treilea an al împărăţiei împăratului Belşaţar mi s-a arătat o viziune, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început.

2. Şi am văzut în viziune şi a fost aşa: când am văzut, eram în palatul Susa, care este în provincia Elam. Şi am văzut în viziune şi eram lângă râul Ulai.

3. Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi, iată, înaintea râului stătea un berbec care avea două coarne; şi cele două coarne erau înalte şi unul era mai înalt decât celălalt; şi cel mai înalt crescuse cel din urmă.

4. Am văzut berbecul împungând spre apus şi spre nord şi spre sud, şi nici o fiară nu putea să stea înaintea lui şi nimeni nu putea să scape din mâna lui; şi făcea ce voia şi a ajuns mare.

5. Şi priveam atent şi, iată, un ţap venea de la apus peste faţa întregului pământ şi nu atingea pământul; şi ţapul avea un corn însemnat între ochii lui.

6. Şi a venit la berbecul care avea cele două coarne, pe care-l văzusem stând înaintea râului, şi s-a repezit asupra lui în furia puterii lui.

7. Şi l-am văzut apropiindu-se de berbec şi s-a mâniat pe el şi a lovit pe berbec şi i-a frânt cele două coarne ale lui; şi nu era nici o putere în berbec ca să stea înaintea lui; şi l-a aruncat la pământ şi a călcat peste el şi nu era nimeni care să-l scape pe berbec din mâna lui.

8. Şi ţapul a ajuns nespus de mare; şi, când s-a întărit, i s-a frânt cornul cel mare. Şi în locul lui s-au ridicat patru coarne însemnate, spre cele patru vânturi ale cerurilor.

9. Şi dintr-unul din ele a ieşit un corn mic, care a ajuns nespus de mare către sud şi către răsărit şi către frumuseţea pământului.

10. Şi s-a făcut mare până la oştirea cerurilor şi a aruncat la pământ din oştire şi din stele şi le-a călcat în picioare.

11. Şi s-a mărit chiar până la căpetenia oştirii; şi i s-a luat jertfa neîncetată şi locul locaşului său sfânt a fost aruncat jos.

12. Şi un timp de necaz a fost rânduit pentru jertfa neîncetată din cauza fărădelegii. Şi el a aruncat adevărul la pământ şi a făcut lucruri mari şi a prosperat.

13. Şi am auzit un sfânt vorbind; şi un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: «Până când va fi viziunea despre jertfa neîncetată şi despre fărădelegea pustiitoare, spre a da şi sfântul locaş şi oştirea să fie călcate în picioare?»

14. Şi mi-a zis: «Până la două mii trei sute de seri şi dimineţi; atunci sfântul locaş va fi curăţit».

15. Şi a fost aşa: când eu, Daniel, am văzut viziunea, am căutat înţelesul ei; şi, iată, a stat înaintea mea ca înfăţişarea unui om.

16. Şi am auzit un glas de om între malurile Ulaiului; şi a strigat şi a zis: «Gabriele, fă-l pe acesta să înţeleagă viziunea!»

17. Şi el s-a apropiat de locul unde eram; şi, când a venit, eu m-am înfricoşat şi am căzut cu faţa la pământ. Şi el mi-a zis: «Înţelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârşitului».

18. Şi, pe când vorbea cu mine, am fost într-o adâncă ameţeală cu faţa la pământ. Şi el m-a atins şi m-a făcut să stau în picioare pe locul unde eram.

19. Şi el a zis: «Iată, te voi face să cunoşti ce va fi la sfârşitul mâniei; pentru că sfârşitul va fi la un timp hotărât.

20. Berbecul pe care l-ai văzut având cele două coarne sunt împăraţii Mediei şi ai Persiei.

21. Şi ţapul cel păros este împăratul Greciei; şi cornul cel mare care era între ochii lui este cel dintâi împărat.

22. Şi că s-a frânt şi s-au ridicat patru în locul lui: patru împărăţii se vor ridica din această naţiune, dar nu cu puterea lui.

23. Şi în timpul din urmă al împărăţiei lor, când cei fărădelege vor umple măsura, se va ridica un împărat neînduplecat la înfăţişare şi priceput în uneltiri.

24. Şi puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere: şi va pustii în chip uimitor şi va prospera şi va face lucruri mari; şi va nimici pe cei puternici şi pe poporul sfinţilor.

25. Şi prin viclenia lui va face să prospere înşelăciunea în mâna lui; şi se va înălţa în inima lui; şi prin prosperitate va corupe pe mulţi; şi se va ridica împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi frânt fără mână omenească.

26. Şi viziunea serilor şi a dimineţilor care a fost spusă este adevărată; dar tu pecetluieşte viziunea, pentru că este pentru multe zile în viitor».

27. Şi eu, Daniel, am leşinat şi am fost bolnav câteva zile; apoi m-am ridicat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Şi eram uimit de viziune şi nu era nimeni care s-o înţeleagă.