Cantarea cantarilor 7

1. Ce frumoşi sunt paşii tăi în sandale, o, fiică de domn! Rotunjimile coapselor tale sunt ca nişte bijuterii, lucrarea mâinilor unui artist.

2. Buricul tău este un potir rotunjit, din care nu lipseşte vinul amestecat; pântecele tău, un snop de grâu, încins cu crini.

3. Sânii tăi sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei gazele.

4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi, ca iazurile din Hesbon, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău, ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc;

5. capul tău este ca şi Carmelul; şi părul capului tău, ca purpura. Împăratul este înlănţuit de buclele tale!

6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti tu, iubita mea, în desfătări!

7. Statura ta este asemenea unui palmier şi sânii tăi, asemenea ciorchinilor de struguri.

8. Am zis: „Mă voi sui în palmier, îi voi apuca ramurile“. Şi sânii tăi vor fi, în adevăr, ca ciorchinii viţei, şi mirosul răsuflării tale, ca merele;

9. şi cerul gurii tale, ca vinul cel mai bun,… care alunecă uşor pentru preaiubitul meu şi se furişează peste buzele celor care dorm.

10. ✡ Eu sunt a preaiubitului meu şi dorinţa lui este pentru mine.

11. Vino, preaiubitul meu, să ieşim pe câmpii, să rămânem în sate!

12. Să ne suim devreme la vii, să vedem dacă a înmugurit viţa, dacă se deschide floarea şi dacă rodiile sunt în floare. Acolo îţi voi da dragostele mele.

13. Mandragorele răspândesc miros şi la porţile noastre sunt tot felul de roade alese, noi şi vechi. Le-am păstrat pentru tine, preaiubitul meu!