Cantarea cantarilor 2

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi!

2. Ca un crin între spini, aşa este iubita mea între fete.

3. ✡ Ca mărul între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între fii; la umbra lui m-am desfătat şi m-am aşezat; şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4. El m-a adus în casa vinului, şi dragostea este steagul lui peste mine.

5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, pentru că sunt bolnavă de dragoste.

6. Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.

7. ✡ Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi dragostea, până nu va voi ea.

8. ✸ Glasul preaiubitului meu! Iată, el vine sărind pe munţi, săltând pe dealuri!

9. Preaiubitul meu este ca o gazelă sau ca un pui de cerb. Iată, el stă în spatele zidului nostru, priveşte prin ferestre, arătându-se printre zăbrele.

10. ✡ Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino!

11. Pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus;

12. florile se arată pe pământ, timpul cântării a venit şi glasul turturicii se aude în ţara noastră;

13. smochinul îşi înmiresmează smochinele de iarnă şi viţele în floare răspândesc miros. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino!“

14. Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, din ascunzişul prăpăstiilor, lasă-mă să-ţi văd chipul, lasă-mă să-ţi aud glasul! Pentru că glasul tău este dulce şi chipul tău este plăcut.

15. ✡ Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.

16. ✡ Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El îşi paşte turma printre crini.

17. Până la răcoarea zilei şi până fug umbrele, întoarce-te, preaiubitul meu, fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munţii Beter!