Apocalipsa 18

1. După acestea am văzut un alt înger coborând din cer, având mare autoritate; şi pământul a fost luminat de gloria lui.

2. Şi a strigat cu glas tare, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! şi a devenit locuinţă a demonilor şi închisoare a oricărui duh necurat şi închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

3. pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin puterea luxului ei“.

4. Şi am auzit un alt glas din cer, spunând: „Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi păcatelor ei şi să nu primiţi din plăgile ei,

5. pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a amintit de nedreptăţile ei.

6. Răsplătiţi-o cum v-a răsplătit şi ea; şi întoarceţi-i dublu, potrivit faptelor ei. Amestecaţi-i dublu în paharul în care a amestecat ea.

7. Pe cât s-a glorificat şi a trăit în lux, pe atât daţi-i chin şi întristare! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum întristare“,

8. de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic.

9. Şi împăraţii pământului, care au curvit şi au trăit în lux cu ea, vor plânge şi se vor jeli pentru ea, când vor vedea fumul arderii ei,

10. stând departe, de teama chinului ei, spunând: „Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într-un singur ceas ţi-a venit judecata!“

11. Şi negustorii pământului ·vor plânge şi ·se vor întrista pentru ea, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa:

12. marfă de aur, şi argint, şi pietre preţioase, şi perle, şi in subţire, şi purpură, şi mătase, şi stacojiu, şi orice lemn aromat, şi orice obiect din fildeş, şi orice obiect din cel mai preţios lemn, şi din aramă, şi din fier, şi din marmură,

13. şi scorţişoară, şi plante aromate, şi tămâie, şi mir, şi tămâie din Liban, şi vin, şi untdelemn, şi făină fină, şi grâu, şi vite, şi oi, şi cai, şi care, şi trupuri şi suflete omeneşti.

14. Şi fructele dorite de sufletul tău s-au depărtat de la tine. Şi toate cele alese şi strălucite au pierit de la tine şi nu le vor mai găsi nicidecum.

15. Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit prin ea, vor sta departe, de teama chinului ei, plângând şi întristându-se

16. şi spunând: „Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu in subţire şi purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle!

17. pentru că într-un singur ceas a fost pustiită o bogăţie aşa de mare. Şi orice cârmaci, şi oricine călătoreşte pe mare spre vreun loc, şi marinarii, şi toţi cei care lucrează pe mare stăteau departe

18. şi, văzând fumul arderii ei, strigau spunând: «Care cetate este asemenea cetăţii celei mari?»

19. Şi îşi aruncau ţărână pe capete şi strigau, plângând şi întristându-se, spunând: «Vai, vai, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit, prin risipa ei, toţi cei care aveau corăbii pe mare! pentru că într-un singur ceas a fost pustiită!»

20. Bucură-te de ea, cerule, şi voi, sfinţilor şi apostolilor şi profeţilor! pentru că Dumnezeu a judecat cauza voastră împotriva ei.

21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând: „Cu o astfel de violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nicidecum nu se va mai găsi;

22. şi glas de cântăreţi din harfă şi de muzicanţi şi de cântăreţi din flaut şi de cântăreţi din trâmbiţă nicidecum nuse va mai auzi în tine şi nici un lucrător, de nici o meserie, nicidecum nu se va mai găsi în tine şi sunet de piatră de moară nicidecum nu se va mai auzi în tine

23. şi lumină de lampă nicidecum nu va mai străluci în tine; şi glas de mire şi de mireasă nicidecum nu se va mai auzi în tine; pentru că negustorii tăi erau cei mari ai pământului, pentru că prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate naţiunile.

24. Şi în ea s-a găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor înjunghiaţi pe pământ“.