Apocalipsa 14

1. Şi am văzut: şi iată Mielul stând pe muntele Sion şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii având Numele Său şi Numele Tatălui Său scris pe frunţile lor.

2. Şi am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe şi ca un glas de tunet mare. Şi glasul pe care l-am auzit era ca al cântăreţilor cu harfa care cântă la harfele lor;

3. şi cântau o cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ.

4. Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, pentru că sunt feciori; aceştia sunt cei care urmează Mielul oriunde ar merge El. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel:

5. şi în gura lor nu s-a găsit minciună, pentru că sunt fără vină.

6. Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având o Evanghelie eternă de vestit celor care locuiesc pe pământ şi oricărei naţiuni şi seminţii şi limbi şi popor,

7. spunând cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor!“

8. Şi un alt înger, al doilea, a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a făcut ca toate naţiunile să bea din vinul mâniei curviei lui!“

9. Şi un alt înger, al treilea, le-a urmat, spunând cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi chipului ei şi primeşte un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa,

10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este pregătit neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

11. Şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor; şi nu vor avea nicidecum odihnă, nici zi, nici noapte, cei care se închină fiarei şi chipului ei şi cine primeşte semnul numelui ei.

12. Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus.

13. Şi am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: Ferice de morţii care mor în Domnul de acum încolo!“ „Da“, spune Duhul, „ca să se odihnească de ostenelile lor, pentru că lucrările lor îi urmează!“

14. Şi am văzut: şi iată un nor alb, şi pe nor stând Unul asemenea Fiului Omului, având pe capul Său o cunună de aur şi în mâna Sa o seceră ascuţită.

15. Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas tare Celui care ·stătea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul secerişului, pentru că s-a uscat secerişul pământului“.

16. Şi Cel care ·stătea pe nor Şi-a pus secera pe pământ, şi pământul a fost secerat.

17. Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită.

18. Şi un alt înger a ieşit din altar, având autoritate asupra focului, şi a strigat cu glas tare celui care avea secera ascuţită, spunând: „Trimite secera ta cea ascuţită şi culege ciorchinii din via pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi“.

19. Şi îngerul şi-a pus secera pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat ciorchinii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu;

20. şi teascul a fost călcat afară din cetate şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o mie şase sute de stadii.