1 Corinteni 9

Dreptul lucrătorului creştin.

1. Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus Hristos, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

2. Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt totuşi cel puţin pentru voi: pentru că voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul!

3. Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă cercetează!

4. Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem?

5. Nu avem dreptul de a ne lua în călătoriile noastre soţia, ca şi ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chifa?

6. Ori numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?

7. Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

8. Vorbesc eu ca un om aceste lucruri, sau nu le spune şi legea?

9. Pentru că în legea lui Moise este scris: „Nu lega gura boului care treieră grâu“. De boi are grijă Dumnezeu?

10. Sau spune anume pentru noi? Deoarece pentru noi s-a scris că plugarul trebuie să are cu speranţă; şi cel care treieră grâu, în speranţa că va avea parte.

11. Dacă v-am semănat cele spirituale, este mare lucru dacă vom secera cele materiale ale voastre?

12. Dacă alţii au parte de acest drept asupra voastră, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci suportăm toate, ca să nu punem nici o piedică Evangheliei lui Hristos.

13. Nu ştiţi că cei care se ocupă cu lucrurile sfinte mănâncă de la templu şi că cei care slujesc la altar au parte de la altar?

14. Tot aşa a rânduit şi Domnul celor care vestesc Evanghelia: să trăiască din Evanghelie.

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui.

15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea. Şi n-am scris acestea ca să se facă aşa cu mine; pentru că este bine pentru mine mai degrabă să mor, decât să-mi facă cineva zadarnică lauda.

16. Pentru că, dacă vestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; pentru că este pusă asupra mea o datorie; şi este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia.

17. Pentru că, dacă fac aceasta de bunăvoie, am o plată; iar dacă nu de bunăvoie, îmi este încredinţată o administrare.

18. Care este deci plata mea? Este ca, vestind Evanghelia, să scutesc Evanghelia de cheltuială, nefolosindu-mă de dreptul meu în Evanghelie ca şi cum mi-ar aparţine.

19. Pentru că, fiind liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să-i câştig pe cei mai mulţi.

20. Şi m-am făcut faţă de iudei ca iudeu, ca să-i câştig pe iudei; faţă de cei de sub lege, ca fiind sub lege, eu însumi nefiind sub lege, ca să-i câştig pe cei de sub lege;

21. faţă de cei fără lege, ca fiind eu fără lege (nu fiind eu fără legea lui Dumnezeu, ci supus legii lui Hristos), ca să-i câştig pe cei fără lege.

22. Faţă de cei slabi m-am făcut slab, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor toate, ca, oricum, să mântuiesc pe unii.

23. Şi fac toate pentru Evanghelie, ca să mă fac împreună – părtaş cu ea.

Felul de luptă al lui Pavel.

24. Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar unul singur primeşte premiul? Astfel alergaţi, ca să câştigaţi!

25. Iar orice luptător pentru premiu se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună care se veştejeşte, iar noi, una care nu se veştejeşte.

26. Eu deci alerg în felul acesta, nu ca în nesiguranţă; lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer.

27. Ci îmi disciplinez trupul şi-l ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat.