Apocalipsa 10

1. Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor şi curcubeul era pe capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de foc;

2. şi avea în mâna lui o carte mică deschisă. Şi el şi-a pus piciorul drept pe mare, şi pe cel stâng pe pământ;

3. şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu; şi, când a strigat, cele şapte tunete au vorbit cu glasurile lor.

4. Şi, când au vorbit cele şapte tunete, eram gata să scriu; şi am auzit un glas din cer, spunând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!“

5. Şi îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer

6. şi a jurat pe Cel care este viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi cele din el, şi pământul şi cele de pe el, şi marea şi cele din ea, că nu va mai fi amânare;

7. ci, în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, când va suna din trâmbiţă, va fi împlinită şi taina lui Dumnezeu, după cum a făcut El cunoscut Evanghelia robilor Săi, profeţii.

8. Şi glasul pe care l-am auzit din cer din nou mi-a vorbit şi a spus: „Mergi, ia cartea care este deschisă în mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!“

9. Şi am mers la înger, spunându-i să-mi dea cartea. Şi ·mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o pe toată! şi îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea“.

10. Şi am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o pe toată; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi, când am mâncat-o, mi s-a amărât pântecele.

11. Şi el mi-a spus: „Trebuie să profeţeşti din nou despre popoare şi naţiuni şi limbi şi mulţi împăraţi“.