2 Timotei 2

1. Tu deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.

2. Şi cele ce ai auzit de la mine înaintea multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie capabili să-i înveţe şi pe alţii.

3. Suferă răul ca un bun ostaş al lui Isus Hristos.

4. Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat;

5. şi, de asemenea, dacă cineva se luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu se luptă după legile jocului.

6. Agricultorul trebuie să se ostenească mai înainte de a se bucura de roade.

7. Înţelege ceea ce spun, pentru că Domnul îţi va da pricepere în toate.

8. Aminteşte-ţi de Isus Hristos înviat dintre morţi, din sămânţa lui David, după Evanghelia mea,

9. pentru care sufăr răul până la lanţuri, ca un răufăcător; dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.

10. De aceea rabd toate pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu gloria eternă.

11. Vrednic de încredere este cuvântul: pentru că, dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună;

12. dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună; dacă Îl tăgăduim, şi El ne va tăgădui;

13. dacă suntem necredincioşi, El rămâne credincios, pentru că nu Se poate tăgădui pe Sine Însuşi.

14. Aminteşte-le acestea, îndemnându-i stăruitor înaintea Domnului să nu aibă dispute de cuvinte, nefolositoare la nimic, decât la dărâmarea celor care ascultă.

15. Străduieşte-te să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, împărţind drept Cuvântul adevărului.

16. Iar de vorbirile deşarte, lumeşti, fereşte-te; pentru că ei vor înainta mai mult în neevlavie,

17. şi cuvântul lor se va extinde ca o cangrenă; dintre care sunt Imeneu şi Filet,

18. care s-au abătut de la adevăr, spunând că învierea a fost deja; şi răstoarnă credinţa unora.

19. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu rămâne, având pecetea aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi“ şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!“

20. Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre onoare şi altele spre dezonoare.

21. Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine însuşi de acestea, va fi un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună.

22. Dar fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

23. Dar fereşte-te de întrebările nechibzuite şi lipsite de învăţătură, ştiind că nasc certuri.

24. Şi un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să-i înveţe, răbdător,

25. corectându-i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc, poate le va da Dumnezeu pocăinţă, spre cunoştinţa adevărului,

26. şi ca să se trezească din cursa diavolului, fiind prinşi de el pentru voia lui.