2 Samuel 21

Foamete de trei ani.

1. Şi a fost foamete în timpul lui David trei ani, an după an. Şi David a căutat faţa Domnului. Şi Domnul a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă, pentru că i-a omorât pe gabaoniţi“.

2. Şi împăratul i-a chemat pe gabaoniţi şi le-a vorbit. (Şi gabaoniţii nu erau dintre fiii lui Israel, ci din rămăşiţa amoriţilor; şi fiii lui Israel le juraseră; şi Saul, în râvna sa pentru fiii lui Israel şi Iuda, a căutat să-i ucidă.)

3. Şi David a zis gabaoniţilor: „Ce să vă fac şi cu ce să fac ispăşire, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?“

4. Şi gabaoniţii i-au spus: „Nu este vorba de argint sau de aur între noi şi Saul sau casa lui, şi nici să omori pentru noi vreun om din Israel“. Şi el a zis: „Vă voi face ce veţi zice“.

5. Şi ei au zis împăratului: „De la omul care ne-a nimicit şi a uneltit distrugerea noastră, ca să nu mai rămânem în toate hotarele lui Israel…

6. să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui şi-i vom spânzura Domnului la Ghibea lui Saul, alesul Domnului“. Şi împăratul a zis: „Îi voi da“.

7. Şi împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul Domnului care era între ei, între David şi Ionatan, fiul lui Saul.

8. Şi împăratul a luat pe cei doi fii ai Riţpei, fiica lui Aia, pe Armoni şi pe Mefiboşet, pe care îi născuse ea lui Saul, şi pe cei cinci fii ai Merabei, fiica lui Saul, pe care-i născuse ea lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul.

9. Şi i-a dat în mâinile gabaoniţilor şi i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Şi cei şapte au căzut împreună şi au fost ucişi în cele dintâi zile ale secerişului, la începutul secerişului orzului.

10. Şi Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins pentru sine peste stâncă, de la începutul seceratului până când a curs apă peste ei din ceruri; şi n-a lăsat să se aşeze pe ei păsările cerurilor ziua, nici fiarele câmpului noaptea.

11. Şi i s-a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul.

12. Şi David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de la locuitorii din Iabes-Galaad, care le luaseră pe ascuns din piaţa Bet-Şanului, unde îi spânzuraseră filistenii, în ziua când filistenii îl uciseseră pe Saul la Ghilboa.

13. Şi a adus de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său. Şi au adunat oasele celor care fuseseră spânzuraţi.

14. Şi au înmormântat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, în ţara lui Beniamin, la Ţela, în mormântul lui Chis, tatăl său; şi au făcut tot ce poruncise împăratul. Şi, după aceasta, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară.

Războiul împotriva Filistenilor.

15. Şi filistenii au făcut din nou război cu Israel. Şi David a coborât cu slujitorii lui şi au luptat împotriva filistenilor. Şi David era obosit.

16. Şi Işbi-Benob, care era dintre fiii lui Rafa (greutatea suliţei lui era de trei sute de greutăţi de aramă şi el era încins cu o sabie nouă), s-a gândit să-l lovească pe David.

17. Şi Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Şi oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel“.

18. Şi a fost aşa: după aceea a fost din nou război cu filistenii, în Gob. Atunci Sibecai huşatitul l-a lovit pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafa.

19. Şi din nou a fost război cu filistenii, la Gob. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, betleemitul, l-a lovit pe Goliat ghititul; şi mânerul suliţei acestuia era ca un sul de ţesător.

20. Şi din nou a fost război, la Gat, şi acolo era un om foarte înalt, care avea câte şase degete la mâini şi şase la picioare, douăzeci şi patru la număr. Şi i se născuse şi el lui Rafa.

21. Şi el a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.

22. Aceştia patru i se născuseră lui Rafa la Gat şi au căzut prin mâna lui David şi prin mâna slujitorilor săi.