2 Samuel 1

Ştirea morţii lui Saul.

1. Şi a fost aşa: după moartea lui Saul, când s-a întors David de la înfrângerea amaleciţilor, David a locuit două zile în Ţiclag.

2. Şi a fost aşa: a treia zi, iată, un om a venit din tabără de la Saul cu hainele sfâşiate şi cu ţărână pe capul său. Şi a fost aşa: îndată ce a venit la David, a căzut la pământ şi a făcut o plecăciune.

3. Şi David i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a zis: „Am scăpat din tabăra lui Israel“.

4. Şi David i-a zis: „Ce s-a întâmplat? Spune-mi, te rog“. Şi el a spus: „Poporul a fugit din luptă şi mulţi din popor au căzut şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit şi ei“.

5. Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: „Cum de ştii tu că sunt morţi Saul şi Ionatan, fiul său?“

6. Şi tânărul care-i istorisise a zis: „Treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa şi, iată, Saul era rezemat pe suliţa sa şi, iată, care şi călăreţi îl urmăreau cu înverşunare.

7. Şi s-a uitat înapoi şi m-a văzut şi m-a strigat. Şi eu am zis: «Iată-mă!»

8. Şi mi-a zis: «Cine eşti tu?» Şi i-am zis: «Sunt un amalecit».

9. El mi-a zis din nou: «Aruncă-te, te rog, asupra mea şi omoară-mă, pentru că m-a cuprins spaima; pentru că viaţa mea este încă întreagă în mine».

10. Şi m-am aruncat asupra lui şi l-am omorât, pentru că ştiam că nu mai putea trăi după căderea sa. Şi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara care era pe braţul lui şi le-am adus aici domnului meu“.

11. Şi David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, tot aşa şi toţi bărbaţii care erau împreună cu el.

12. Şi au jelit şi au plâns şi au postit până seara pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul Domnului şi pentru casa lui Israel, căci căzuseră prin sabie.

13. Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: „De unde eşti?“ Şi el a zis: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit“.

14. Şi David i-a zis: „Cum nu te-ai temut să-ţi întinzi mâna ca să omori pe unsul Domnului?“

15. Şi David a chemat pe unul dintre tineri şi i-a zis: „Vino încoace şi aruncă-te asupra lui!“ Şi l-a lovit şi a murit.

16. Şi David i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău! Pentru că gura ta a mărturisit împotriva ta, zicând: «Am omorât pe unsul Domnului»“.

Cântarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan.

17. Şi David a plâns cu această cântare de jale pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său.

18. Şi a poruncit să înveţe pe fiii lui Iuda cântarea arcului. Iată, este scrisă în cartea lui Iaşar.

19. „Gloria lui Israel ucisă pe înălţimile tale!Cum au căzut cei puternici!

20. Nu spuneţi în Gat,nu vestiţi pe străzile Ascalonului,ca să nu se bucure fiicele filistenilor,ca să nu se laude fiicele celor necircumcişi.

21. Munţi de la Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu fie peste voi!Nici ogoare cu daruri ridicate!Pentru că acolo a fost profanat scutul celor puternici,scutul lui Saul, ca neuns cu untdelemn.

22. Arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoide la sângele celor ucişi,de la grăsimea celor puternicişi sabia lui Saul nu se întorcea goală.

23. Saul şi Ionatan, preaiubiţi şi plăcuţi în vieţile lor,chiar şi în moartea lor nu s-au despărţit.Erau mai iuţi decât vulturii,mai tari decât leii.

24. Fiice ale lui Israel, plângeţi după Saul,care vă îmbrăca în stacojiu cu strălucire,care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!

25. Cum au căzut cei puternici în mijlocul luptei!Ionatan este omorât pe înălţimile tale!

26. Mă doare după tine, fratele meu Ionatan!Foarte plăcut îmi erai;minunată a fost iubirea ta pentru mine:întrecea iubirea femeilor!

27. Cum au căzut cei puternici şi s-au pierdut armele de război!“