2 Petru 2

1. Dar au fost şi falşi profeţi în popor, după cum şi între voi vor fi falşi învăţători, care vor strecura erezii distrugătoare, tăgăduindu-L şi pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire;

2. şi mulţi vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită.

3. Şi, prin lăcomie, cu cuvinte bine întocmite, vor căuta câştig de la voi; pentru ei, judecata din vechime nu întârzie şi pieirea lor nu dormitează.

4. Pentru că, dacă Dumnezeu nu a cruţat îngeri care au păcătuit, ci, aruncându-i în cea mai adâncă groapă de întuneric, i-a predat ca să fie ţinuţi în lanţurile întunericului pentru judecată,

5. şi nu a cruţat lumea veche, ci l-a păstrat pe Noe, al optulea, un predicator al dreptăţii, aducând potop asupra unei lumi de neevlavioşi;

6. şi, după ce a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodomei şi Gomorei, le-a condamnat la pieire, dând un exemplu celor care ar trăi fără evlavie;

7. şi l-a salvat pe dreptul Lot, cel foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi

8. (pentru că acel om drept, locuind printre ei, prin vedere şi auzire, îşi chinuia zi după zi sufletul drept, cu faptele lor fără de lege);

9. Domnul ştie să-i salveze din încercare pe cei evlavioşi şi să-i păstreze pe cei nedrepţi pentru o zi a judecăţii, ca să fie pedepsiţi;

10. şi, mai ales, pe cei care umblă potrivit cărnii în pofta necurăţiei şi dispreţuiesc stăpânirea. Îndrăzneţi, încăpăţânaţi, ei nu se cutremură hulind gloriile,

11. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc împotriva lor, înaintea Domnului, o acuzaţie batjocoritoare.

12. Dar aceştia, ca animale din fire, fără raţiune, făcute să fie prinse şi omorâte, hulind în cele ce nu cunosc, vor pieri, de asemenea, în stricăciunea lor,

13. primind răsplata nedreptăţii; socotind plăcere desfătarea în plină zi; pete şi întinăciuni, desfătându-se în înşelăciunile lor, în timp ce se ospătează cu voi;

14. având ochii plini de adulter şi care nu se opresc de la păcat, ademenind suflete nestatornice; având o inimă deprinsă la lăcomie, copii ai blestemului.

15. Părăsind calea dreaptă, s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam al lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptăţii,

16. dar a fost mustrat pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, vorbind cu glas omenesc, a oprit nebunia profetului.

17. Aceştia sunt fântâni fără apă şi nori duşi de furtună, cărora le este păstrată negura întunericului.

18. Pentru că, rostind cuvinte mari, umflate de deşertăciune, ademenesc prin pofte ale cărnii, prin destrăbălări, pe cei care tocmai au scăpat de cei care umblă în rătăcire,

19. promiţându-le libertate, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; pentru că oricine îi este rob aceluia de care este învins.

20. Pentru că, dacă, după ce au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos, încurcându-se din nou, sunt învinşi de acestea, starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi.

21. Pentru că ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor.

22. Dar li s-a întâmplat după proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată, la tăvălirea în noroi“.