2 Imparati 4

Înmulţirea untdelemnului.

1. Şi o femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elisei, spunând: „Robul tău, soţul meu, a murit şi ştii că robul tău se temea de Domnul. Şi a venit creditorul să-mi ia pe amândoi copiii, ca să fie robi“.

2. Şi Elisei i-a zis: „Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?“ Şi ea a zis: „Roaba ta n-are nimic în casă, decât un vas cu untdelemn“.

3. Şi el a zis: „Du-te, împrumută vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale; să nu fie puţine.

4. Apoi intră şi închide uşa după tine şi după fiii tăi şi varsă untdelemn în toate vasele acelea, iar pe cele umplute pune-le deoparte“.

5. Şi ea a plecat de la el şi a închis uşa după ea şi după fiii ei; ei îi aduceau vasele şi ea turna.

6. Şi a fost aşa: după ce au fost umplute vasele, ea a zis fiului său: „Mai adu-mi un vas“. Şi el i-a zis: „Nu mai este nici un vas“. Şi untdelemnul s-a oprit.

7. Şi ea a venit şi a spus omului lui Dumnezeu. Şi el a zis: „Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; şi din ce va rămâne, trăieşte tu şi fiii tăi“.

Fiul Sunamitei.

8. Şi a fost aşa: într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; şi ea a stăruit de el să mănânce pâine. Şi a fost aşa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.

9. Şi ea a zis soţului ei: „Iată, eu ştiu că omul acesta care trece în totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10. Să-i zidim, te rog, o cameră mică de sus şi să-i punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic. Şi va fi aşa: când va veni pe la noi, se va abate acolo“.

11. Şi a fost aşa: într-una din zile a venit pe acolo şi s-a abătut în camera de sus şi s-a culcat acolo.

12. Şi el i-a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Cheamă pe sunamita aceasta“. Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.

13. Şi el i-a zis: „Spune-i: «Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Vrei să se vorbească pentru tine împăratului sau comandantului oştirii?“ Şi ea a zis: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu“.

14. Şi el a zis: „Ce este de făcut deci pentru ea?“ Şi Ghehazi a zis: „Cu adevărat, ea n-are fiu şi soţul ei este bătrân“.

15. Şi Elisei a zis: „Cheam-o!“ Şi el a chemat-o şi ea a stat la uşă.

16. Şi el i-a zis: „La anul, chiar pe timpul acesta, vei îmbrăţişa un fiu“. Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu amăgi pe roaba ta“.

17. Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe timpul acela, în anul următor, cum îi spusese Elisei.

18. Şi copilul s-a făcut mare. Şi a fost aşa: într-o zi a ieşit la tatăl său la secerători.

19. Şi a zis tatălui său: „Capul meu, capul meu!“ Şi el a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!“

20. Şi el l-a luat şi l-a dus la mama lui; şi a şezut pe genunchii ei până la amiază şi a murit.

21. Şi ea s-a suit şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a ieşit.

22. Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, pe unul dintre slujitori şi una din măgăriţe şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce“.

23. Şi el a zis: „Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabat“. Şi ea a zis numai atât: „Bine!“

24. Şi a înşeuat măgăriţa şi a zis slujitorului ei: „Mână şi mergi înainte; să nu încetineşti din călărit pentru mine, până nu-ţi voi zice“.

25. Şi a mers şi a ajuns la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Şi a fost aşa: cum a văzut-o omul lui Dumnezeu de departe, a zis lui Ghehazi, slujitorul său: „Iată sunamita aceea!

26. Acum, te rog, aleargă în întâmpinarea ei şi spune-i: «Eşti bine? Este bine soţul tău? Este bine copilul?»“ Şi ea a zis: „Este bine!“

27. Şi ea a venit la omul lui Dumnezeu, pe munte, şi i-a cuprins picioarele; şi Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, pentru că sufletul ei este amărât în ea şi Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a spus“.

28. Şi ea a zis: „Am cerut eu un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi»?“

29. Şi el a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi coapsele şi ia toiagul meu în mâna ta şi mergi pe drumul tău. Dacă te vei întâlni cu vreun om, să nu-i urezi de bine, iar dacă-ţi va ura de bine, să nu-i răspunzi; şi pune toiagul meu pe faţa copilului“.

30. Şi mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi el s-a ridicat şi a urmat-o.

31. Şi Ghehazi a trecut înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost nici glas, nici luare-aminte. Şi s-a întors în întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: „Nu s-a trezit copilul“.

32. Şi Elisei a intrat în casă şi, iată, copilul era mort, întins pe patul său.

33. Şi a intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.

34. Şi s-a suit şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi mâinile pe mâinile lui şi s-a plecat peste copil; şi carnea copilului s-a încălzit.

35. Şi s-a întors şi a umblat prin casă, când încoace, când încolo, şi s-a suit şi s-a plecat peste el. Şi copilul a strănutat de şapte ori şi copilul şi-a deschis ochii.

36. Şi Elisei a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe sunamita aceasta“. Şi el a chemat-o; şi ea a venit la el. Şi el a zis: „Ia-ţi fiul!“

37. Şi ea a venit şi a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ; şi şi-a luat fiul şi a ieşit.

Moartea în oală.

38. Şi Elisei s-a întors la Ghilgal. Şi era foamete în ţară; şi fiii profeţilor şedeau înaintea lui. Şi el a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe mâncare pentru fiii profeţilor“.

39. Şi a ieşit unul la câmp să culeagă verdeţuri şi a găsit o viţă sălbatică şi a strâns de pe ea colocinţi sălbatici şi şi-a umplut poala hainei şi a venit şi i-a tăiat în oala de mâncare: pentru că nu-i cunoşteau.

40. Şi au turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost aşa: cum au mâncat din mâncare, au strigat şi au zis: „Om al lui Dumnezeu, este moarte în oală!“ Şi nu puteau să mănânce din ea.

41. Şi el a zis: „Aduceţi făină“. Şi a aruncat-o în oală şi a zis: „Turnaţi poporului să mănânce“. Şi nu era nimic rău în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz.

42. Şi a venit un om de la Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz şi spice proaspete de grâu în sacul său. Şi a zis: „Dă poporului să mănânce“.

43. Şi slujitorul său a zis: „Cum să pun aceasta înaintea a o sută de oameni?“ Şi el a zis: „Dă poporului să mănânce, pentru că aşa zice Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»“.

44. Şi a pus înaintea lor şi au mâncat şi au lăsat o rămăşiţă, după cuvântul Domnului.