2 Imparati 23

Nimicirea închinării la idoli.

1. Şi împăratul a trimis şi s-au adunat la el toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

2. Şi împăratul s-a suit la casa Domnului, şi toţi bărbaţii lui Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului împreună cu el, şi preoţii şi profeţii şi tot poporul, de la mic până la mare: şi a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în casa Domnului.

3. Şi împăratul a stat lângă stâlp şi a făcut un legământ înaintea Domnului, că-L va urma pe Domnul şi va păzi poruncile Lui şi mărturiile Lui şi rânduielile Lui, cu toată inima şi cu tot sufletul, pentru a întări cuvintele legământului acestuia, care sunt scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a stat în acest legământ.

4. Şi împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, şi preoţilor de rândul al doilea şi uşierilor să scoată din templul Domnului toate lucrurile care fuseseră făcute pentru Baal şi pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le-a ars afară din Ierusalim în ogoarele Chedronului şi a adus cenuşa lor la Betel.

5. Şi a înlăturat pe preoţii idolatri, pe care îi rânduiseră împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui şi lunii şi zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor.

6. Şi a scos aşera din casa Domnului afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, şi a ars-o la pârâul Chedron şi a prefăcut-o în pulbere şi a presărat pulberea pe mormintele fiilor poporului.

7. Şi a dărâmat casele homosexualilor care erau în casa Domnului, unde femeile ţeseau corturi pentru Aşera.

8. Şi a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a pângărit înălţimile unde arseseră tămâie preoţii, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile porţilor care erau la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, cele de la stânga drumului, cum mergi spre poarta cetăţii.

9. Totuşi, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului, în Ierusalim, ci mâncau azime între fraţii lor.

10. Şi a pângărit Tofetul, care este în Valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fiica sa pentru Moloh.

11. Şi a înlăturat caii pe care împăraţii lui Iuda îi rânduiseră soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă camera lui Netan-Melec, famenul, care era în Parvarim, şi a ars cu foc carele soarelui.

12. Şi împăratul a dărâmat altarele care erau pe acoperişul camerei de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale casei Domnului şi le-a sfărâmat de acolo şi le-a aruncat pulberea în pârâul Chedron.

13. Şi împăratul a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui Stricăciunii, pe care le construise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astarteea, urâciunea sidonienilor, şi pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Milcom, urâciunea fiilor lui Amon.

14. Şi a sfărâmat stâlpii şi a tăiat aşerele şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15. Chiar şi altarul care era în Betel, înălţimea ridicată de Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – şi altarul acela şi înălţimea le-a dărâmat; şi a ars înălţimea, a prefăcut-o în pulbere şi a ars aşera.

Mormântul proorocului din Iuda.

16. Şi Iosia s-a întors şi a văzut mormintele care erau acolo pe munte şi a trimis şi a luat oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul Domnului, pe care-l strigase omul lui Dumnezeu care a vestit cuvintele acestea.

17. Şi a zis: „Ce piatră de mormânt este ceea ce văd?“ Şi oamenii cetăţii i-au spus: „Mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat aceste lucruri, pe care le-ai făcut tu cu altarul din Betel“.

18. Şi a zis: „Lăsaţi-l; să nu-i mişte nimeni oasele“. Şi au păstrat oasele lui, ca şi oasele profetului care ieşise din Samaria.

19. Şi Iosia a îndepărtat şi toate casele înălţimilor care erau în cetăţile Samariei, pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să-L întărâte pe Domnul; şi a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.

20. Şi a jertfit pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Şi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor.

21. Şi împăratul a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriţi Paştele pentru Domnul Dumnezeul vostru, cum este scris în cartea aceasta a legământului“.

22. Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel, nici în toate zilele împăraţilor lui Israel, nici a împăraţilor lui Iuda.

23. Dar în al optsprezecelea an al împăratului Iosia a fost sărbătorit Paştele acesta pentru Domnul, în Ierusalim.

24. Şi Iosia i-a stârpit şi pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe vrăjitori şi terafimii şi idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, pentru a împlini cuvintele legii care erau scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa Domnului.

25. Şi n-a fost mai înainte de el vreun împărat asemenea lui, care să se fi întors la Domnul din toată inima lui, din tot sufletul lui şi cu toată puterea lui, după toată legea lui Moise; nici după el nu s-a ridicat vreunul asemenea lui.

26. Totuşi, Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Sale celei mari care se aprinsese împotriva lui Iuda, din cauza tuturor provocărilor cu care Îl întărâtase Manase.

27. Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta şi pe Iuda de la faţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta, Ierusalimul, pe care l-am ales, şi casa despre care zisesem: «Numele Meu va fi acolo»“.

28. Şi celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut, nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

29. În zilele sale, Faraon-Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Şi împăratul Iosia a mers împotriva lui, dar acela, cum l-a văzut, l-a omorât în Meghido.

30. Şi slujitorii lui l-au dus mort în car de la Meghido şi l-au adus la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda.

31. Ioahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a început să împărăţească şi a împărăţit trei luni la Ierusalim. Şi numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.

32. Şi el a făcut rău în ochii Domnului, după toate câte făcuseră părinţii săi.

33. Şi Faraon-Neco l-a legat la Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu împărăţească în Ierusalim şi a pus asupra ţării un tribut de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur.

34. Şi Faraon-Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, şi i-a schimbat numele în Ioiachim, iar pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt; şi el a murit acolo.

35. Şi Ioiachim a dat lui Faraon argintul şi aurul, dar a pus tribut asupra ţării, ca să dea bani, după porunca lui Faraon: a scos argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare după preţuirea lui, ca să-l dea lui Faraon-Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda.

36. Ioiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să împărăţească şi a împărăţit unsprezece ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia, din Ruma.