2 Imparati 17

Osea, cel din urmă împărat al lui Israel.

1. În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să împărăţească Osea, fiul lui Ela, în Samaria, peste Israel; a împărăţit nouă ani.

2. Şi a făcut rău în ochii Domnului, dar nu ca împăraţii lui Israel care fuseseră înainte de el.

3. Împotriva lui s-a suit Salmanasar, împăratul Asiriei; şi Osea a ajuns slujitorul lui şi i-a plătit tribut.

4. Dar împăratul Asiriei a aflat că Osea uneltea, pentru că trimisese soli la So, împăratul Egiptului, şi n-a trimis tribut împăratului Asiriei, ca în fiecare an. Şi împăratul Asiriei l-a închis şi l-a legat în închisoare.

5. Şi împăratul Asiriei a năvălit în toată ţara şi s-a suit împotriva Samariei şi a asediat-o trei ani.

6. În anul al nouălea al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a deportat pe Israel în Asiria şi i-a aşezat pe locuitori în Halah şi la Habor, pe râul Gozan, şi în cetăţile mezilor.

Robia asiriană.

7. Şi a fost astfel pentru că fiii lui Israel păcătuiseră împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi s-au temut de alţi dumnezei;

8. şi au umblat în rânduielile naţiunilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel şi în cele făcute de împăraţii lui Israel.

9. Şi fiii lui Israel au făcut în ascuns lucruri care nu erau drepte, împotriva Domnului Dumnezeului lor, şi şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnul paznicilor până la cetatea întărită;

10. şi şi-au ridicat stâlpi şi aşere pe orice deal înalt şi sub orice copac verde;

11. şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca naţiunile pe care le alungase Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, ca să-L mânie pe Domnul;

12. şi au slujit idolilor despre care Domnul le zisese: „Să nu faceţi lucrul acesta“.

13. Şi Domnul a mărturisit împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii, toţi văzătorii, zicând: „Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi păziţi poruncile Mele, rânduielile Mele, după toată legea pe care am poruncit-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei, profeţii“.

14. Dar n-au ascultat şi şi-au înţepenit grumajii, ca grumazul părinţilor lor, care n-au crezut în Domnul Dumnezeul lor;

15. şi au respins rânduielile Lui şi legământul Lui pe care-l făcuse cu părinţii lor şi mărturiile Lui, pe care li le dăduse lor, şi au umblat după deşertăciune şi au ajuns deşertăciune şi au mers după naţiunile care erau în jurul lor, despre care Domnul le poruncise să nu facă şi ei ca ele.

16. Şi au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor şi şi-au făcut chipuri turnate, doi viţei, şi au făcut o aşeră şi s-au închinat la toată oştirea cerurilor şi au slujit lui Baal;

17. şi au trecut pe fiii şi pe fiicele lor prin foc şi s-au dedat la ghicire şi la descântece şi s-au vândut ca să facă rău în ochii Domnului, ca să-L mânie.

18. Şi Domnul S-a mâniat foarte mult pe Israel şi i-a îndepărtat de la faţa Sa; a rămas numai seminţia lui Iuda.

19. Şi nici Iuda n-a păzit poruncile Domnului Dumnezeului său, ci au umblat în rânduielile pe care le făcuse Israel.

20. Şi Domnul a lepădat toată sămânţa lui Israel şi i-a smerit şi i-a dat în mâna cotropitorilor, până i-a înlăturat de la faţa Sa.

21. Pentru că Israel s-a rupt de la casa lui David şi l-a făcut împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat; şi Ieroboam a abătut cu sila pe Israel de la a-L urma pe Domnul şi l-a făcut să păcătuiască mult.

22. Şi fiii lui Israel au umblat în toate păcatele pe care le-a făcut Ieroboam; nu s-au depărtat de ele,

23. până când Domnul a îndepărtat pe Israel de la faţa Sa, cum a zis prin toţi slujitorii Săi, profeţii; şi Israel a fost deportat din ţara lor în Asiria, până în ziua aceasta.

Samaritenii.

24. Şi împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon şi de la Cuta şi de la Ava şi de la Hamat şi de la Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul fiilor lui Israel, şi au luat în stăpânire Samaria şi au locuit în cetăţile ei.

25. Şi a fost aşa: la începutul locuirii lor acolo, nu se temeau de Domnul; şi Domnul a trimis printre ei lei, care au omorât pe unii dintre ei.

26. Şi i-au vorbit împăratului Asiriei, zicând: „Naţiunile pe care le-ai deportat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării; de aceea El a trimis printre ei lei şi, iată, îi ucid, pentru că nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării“.

27. Şi împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Duceţi acolo pe unul dintre preoţii pe care i-aţi luat de acolo; şi ei să meargă şi să locuiască acolo, iar el să-i înveţe obiceiul Dumnezeului ţării“.

28. Şi unul din preoţii pe care-i deportaseră din Samaria a venit şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.

29. Şi fiecare naţiune şi-a făcut dumnezeii săi şi i-a pus în casele înălţimilor, pe care le făcuseră samaritenii, fiecare naţiune în cetăţile unde locuia.

30. Şi oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot; şi oamenii din Cut au făcut pe Nergal; şi oamenii din Hamat au făcut pe Aşima;

31. şi aviţii au făcut pe Nibhaz şi pe Tartac; şi sefarviţii au ars pe copiii lor în foc lui Adramelec şi lui Anamelec, dumnezeii sefarviţilor.

32. Şi s-au temut şi de Domnul şi şi-au făcut din toate categoriile lor preoţi ai înălţimilor care jertfeau pentru ei în casele înălţimilor;

33. s-au temut şi de Domnul şi au slujit şi dumnezeilor lor, după obiceiul naţiunilor din care fuseseră deportaţi.

34. Până în ziua aceasta, ei fac după obiceiurile lor de mai înainte: nu se tem de Domnul şi nu fac nici după rânduielile lor şi după judecăţile lor, şi nici după legea şi porunca pe care a poruncit-o Domnul fiilor lui Iacov, pe care l-a numit Israel.

35. Şi Domnul făcuse legământ cu ei şi le poruncise, zicând: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei şi să nu vă închinaţi înaintea lor, nici să nu le slujiţi, nici să nu le jertfiţi;

36. ci numai de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ întins, de El să vă temeţi şi Lui să vă închinaţi şi Lui să-I jertfiţi.

37. Şi să luaţi seama să împliniţi în toate zilele rânduielile, judecăţile şi legea şi porunca pe care El le-a scris pentru voi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei.

38. Şi să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi, nici să nu vă temeţi de alţi dumnezei,

39. ci să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru; şi El vă va scăpa din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri“.

40. Şi n-au ascultat, ci au făcut după obiceiul lor de mai înainte.

41. Şi naţiunile acestea se temeau şi de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite; şi la fel fac şi fiii lor şi fiii fiilor lor, până în ziua aceasta, cum au făcut părinţii lor.