2 Cronici 26

Domnia lui Ozia.

1. Şi tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a făcut împărat în locul tatălui său, Amaţia.

2. El a reconstruit Elotul şi l-a adus înapoi lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi.

3. Ozia era în vârstă de şaisprezece ani când a început să împărăţească şi a împărăţit cincizeci şi doi de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Iecolia, din Ierusalim.

4. Şi el a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Amaţia, tatăl său.

5. Şi a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care avea pricepere în viziunile lui Dumnezeu: şi, în zilele cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să prospere.

6. Şi a ieşit şi s-a luptat cu filistenii şi a dărâmat zidul Gatului şi zidul Iabnei şi zidul Asdodului; şi a construit cetăţi în Asdod şi între filisteni.

7. Şi Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor şi împotriva arabilor care locuiau în Gur-Baal şi împotriva maoniţilor.

8. Şi amoniţii au dat lui Ozia tribut; şi numele lui s-a răspândit până la intrarea Egiptului, pentru că se întărise foarte mult.

9. Şi Ozia a construit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului şi la Poarta Văii şi la unghiul zidului şi le-a întărit.

10. Şi a construit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea turme mari, atât în şes cât şi în podiş, lucrători ai pământului şi viticultori pe munţi şi la Carmel, pentru că iubea lucrarea pământului.

11. Şi Ozia avea o oştire de luptători care ieşeau la luptă în cete, după numărul numărătorii lor, prin mâna scriitorului Ieiel, şi a lui Maaseia, supraveghetorul, sub mâna lui Hanania, dintre căpeteniile împăratului.

12. Tot numărul capilor părinteşti ai bărbaţilor viteji era două mii şase sute.

13. Şi sub mâna lor era tăria unei oştiri de trei sute şapte mii cinci sute, care făceau război cu mare putere, ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.

14. Şi Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oştirea, scuturi mici şi suliţe şi coifuri şi platoşe şi arcuri şi praştii de pietre.

15. Şi a făcut în Ierusalim maşini, inventate de oameni pricepuţi, care să fie pe turnuri şi pe colţuri, ca să tragă cu săgeţi şi cu pietre mari. Şi numele lui s-a răspândit departe, pentru că a fost ajutat în chip minunat, până s-a întărit.

Semeţia lui Ozia.

16. Dar, după ce s-a întărit, i s-a înălţat inima până la cădere şi a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, pentru că a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

17. Şi Azaria, preotul, a intrat după el, şi cu el optzeci de bărbaţi viteji, preoţi ai Domnului.

18. Şi s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci pentru preoţi, fiii lui Aaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie. Ieşi din locaşul sfânt, pentru că ai păcătuit; şi nu va fi spre onoarea ta din partea Domnului Dumnezeu“.

19. Şi Ozia s-a mâniat. Şi în mâna lui era tămâietoarea, ca să ardă tămâie. Şi, pe când se mânia pe preoţi, a izbucnit lepra pe fruntea lui, înaintea ochilor preoţilor, în casa Domnului, lângă altarul tămâiei.

20. Şi Azaria, marele preot, şi toţi preoţii s-au uitat spre el şi, iată, era lepros pe fruntea lui; şi l-au scos repede de acolo şi chiar el s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.

21. Şi împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii lui; şi a locuit într-o casă de izolare, fiind lepros, pentru că a fost îndepărtat din casa Domnului. Şi Iotam, fiul său, era peste casa împăratului, judecând poporul ţării.

22. Şi celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, le-a scris profetul Isaia, fiul lui Amoţ.

23. Şi Ozia a adormit cu părinţii săi şi l-au înmormântat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, pentru că au zis: „Este lepros“. Şi Iotam, fiul său, a împărăţit în locul său.