2 Cronici 18

Ahab şi Iosafat împotriva Sirienilor.

1. Şi Iosafat a avut avere şi onoare din belşug şi s-a încuscrit cu Ahab.

2. Şi, după câţiva ani, a coborât la Ahab, în Samaria. Şi Ahab a înjunghiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi şi a stăruit de el să se suie împotriva Ramot-Galaadului.

3. Şi Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să mergi cu mine la Ramot-Galaad?“ Şi el i-a spus: „Eu sunt ca tine şi poporul meu ca poporul tău şi voi fi cu tine în război“.

4. Şi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă, te rog, mai întâi cuvântul Domnului“.

5. Şi împăratul lui Israel a adunat pe profeţi, patru sute de oameni, şi le-a zis: „Să mergem la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţ?“ Şi ei au zis: „Suie-te, şi Dumnezeu îl va da în mâna împăratului!“

6. Şi Iosafat a zis: „Nu mai este aici vreun profet al Domnului, ca să-L întrebăm?“

7. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Mai este un om prin care Îl putem întreba pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că niciodată nu profeţeşte de bine despre mine, ci de rău, în toate zilele lui: acesta este Mica, fiul lui Imla“. Şi Iosafat a spus: „Să nu vorbească aşa împăratul!“

8. Şi împăratul lui Israel a chemat un slujbaş şi a zis: „Adu repede pe Mica, fiul lui Imla“.

9. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au aşezat fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi în hainele lor, şi s-au aşezat în arie, la intrarea porţii Samariei, şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

10. Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi zicea: „Aşa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici“.

11. Şi toţi profeţii au profeţit aşa, zicând: „Suie-te la Ramot-Galaad şi învinge, pentru că Domnul îl va da în mâna împăratului!“

12. Şi solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit, zicând: „Iată cuvintele profeţilor: toţi, cu o gură, vorbesc de bine pentru împărat; fie şi cuvântul tău, te rog, ca al unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!“

13. Şi Mica a zis: „Viu este Domnul, ce-mi va zice Dumnezeul meu, aceea voi vorbi“.

14. Şi a venit la împărat. Şi împăratul i-a zis: „Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţ?“ Şi el a zis: „Suiţi-vă, şi învingeţi, pentru că vor fi daţi în mâna voastră!“

15. Şi împăratul i-a zis: „De câte ori să te pun să juri, că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?“

16. Şi el a zis: „Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oile care n-au păstor. Şi Domnul a zis: «Aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare în pace acas㻓.

17. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu că nu profeţeşte de bine despre mine, ci numai de rău?“

18. Şi Mica a zis: „Ascultaţi deci cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor stând la dreapta Lui şi la stânga Lui.

19. Şi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie şi să cadă în Ramot-Galaad?» Şi unul vorbea zicând într-un fel şi altul zicând în alt fel.

20. Şi a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Şi Domnul i-a zis: «Cum?»

21. Şi el a zis: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui». Şi Domnul a zis: «Îl vei amăgi şi vei şi reuşi; ieşi şi fă aşa».

22. Şi acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeţi ai tăi şi Domnul a vorbit rău despre tine“.

23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească ţie?“

24. Şi Mica a zis: „Iată, vei vedea în ziua aceea, când vei merge din cameră în cameră ca să te ascunzi“.

25. Şi împăratul lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Mica şi duceţi-l înapoi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.

26. Şi să spuneţi: „Aşa zice împăratul: Puneţi pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace“.

27. Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce cu adevărat în pace, Domnul n-a vorbit prin mine“. Şi el a zis: „Ascultaţi, voi, toate popoarele!“

Moartea lui Ahab.

28. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot-Galaad.

29. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Eu îmi voi schimba hainele şi voi intra în luptă, iar tu, îmbracă-te cu hainele tale“. Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele; şi au plecat la luptă.

30. Iar împăratul Siriei poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel“.

31. Şi a fost aşa: cum l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Acesta este împăratul lui Israel“. Şi l-au împresurat, ca să lupte împotriva lui. Şi Iosafat a strigat şi Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32. Şi a fost aşa: când au văzut căpeteniile carelor că nu era împăratul lui Israel, s-au întors de la el.

33. Şi un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii. Şi Ahab a zis celui care conducea carul său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din tabără, pentru că sunt rănit“.

34. Şi lupta s-a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea; şi împăratul lui Israel a stat în car împotriva sirienilor până seara şi pe la apusul soarelui a murit.