2 Corinteni 3

Destoinicia apostolului.

1. Începem din nou să ne recomandăm singuri? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

2. Voi sunteţi epistola noastră, scris în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

3. fiind arătaţi că sunteţi epistolă a lui Hristos, alcătuită prin slujba noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table de carne, ale inimii.

4. Şi avem o astfel de încredere, prin Hristos, către Dumnezeu:

5. nu că suntem capabili prin noi înşine să gândim un lucru ca venind de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,

6. care ne-a şi făcut capabili, ca slujitori ai unui nou legământ; nu ai literei, ci aiDuhului; pentru că litera omoară, dar Duhul dă viaţă.

Legământul cel nou şi cel vechi.

7. (Dar dacă slujba morţii, săpată în litere pe pietre, a fost adusă cu glorie, încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti privirea la faţa lui Moise, datorită gloriei feţei lui, glorie care urma să fie desfiinţată,

8. cu atât mai mult slujba Duhului va dăinui în glorie!

9. Pentru că, dacă slujba condamnării a avut glorie, cu atât mai mult prisoseşte în glorie slujba dreptăţii!

10. Pentru că şi ceea ce a fost glorificat n-a fost glorificat în această privinţă, datorită gloriei care o întrece cu mult.

11. Pentru că, dacă ceea ce urma să înceteze a fost introdus cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne dăinuie în glorie!

12. Având deci o astfel de speranţă, ne folosim de multă îndrăzneală,

13. şi nu cum îşi punea Moise un văl pe faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi aţintească privirea la sfârşitul a ceva ce urma să fie desfiinţat.

14. Dar gândurile lor au fost împietrite, pentru că, până astăzi, la citirea vechiului legământ, acelaşi văl rămâne neridicat, pentru că el este desfiinţat în Hristos;

15. dar până astăzi, când Moise este citit, vălul stă pe inima lor.

16. Dar, când se vor întoarce la Domnul, vălul va fi înlăturat.)

17. Şi Domnul este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, este libertate.

18. Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.