2 Corinteni 10

Pavel îşi apără slujba lui.

1. Vă îndemn dar, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, Pavel, care, prezent, sunt smerit între voi, însă, absent, îndrăznesc faţă de voi;

2. vă rog dar ca, fiind prezent, să nu îndrăznesc cu încrederea cu care socotesc să îndrăznesc împotriva unora care socotesc că noi am umbla potrivit cărnii.

3. Pentru că, deşi umblăm în carne, nu ne luptăm potrivit cărnii.

4. Pentru că armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor,

5. dărâmând raţionamente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi înrobind orice gând ascultării de Hristos

6. şi fiind gata să pedepsim orice neascultare, când ascultarea voastră va fi făcută deplină.

7. La înfăţişare vă uitaţi? Dacă are cineva încredere în sine însuşi că este al lui Hristos, să mai socotească în sine însuşi aceasta: că, după cum el este al lui Hristos, aşa şi noi.

8. Pentru că şi dacă m-aş lăuda chiar ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul a dat-o spre zidirea şi nu spre dărâmarea voastră, nu voi fi dat de ruşine,

9. ca să nu par că v-aş înfricoşa prin epistole:

10. „Pentru că epistolele lui, se spune, sunt cu greutate şi cu putere; dar prezenţa trupului lui, slabă, şi vorbirea lui, de dispreţuit“.

11. Un astfel de om să socotească aceasta, că, aşa cum suntem în cuvânt, prin epistole, absenţi fiind, aşa şi cu fapta, prezenţi fiind.

Pavel şi protivnicii lui.

12. Pentru că nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne comparăm pe noi înşine cu unii care se recomandă pe ei înşişi. Dar ei, măsurându-se cu ei înşişi şi comparându-se cu ei înşişi, nu sunt pricepuţi.

13. Noi dar nu ne vom lăuda în afara măsurii, ci după măsura câmpului de lucru pe care ne-a împărţit-o nouă Dumnezeul măsurii, ca să ajungem şi până la voi.

14. Pentru că nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns la voi (pentru că am ajuns şi până la voi în Evanghelia lui Hristos);

15. nu lăudându-ne în afara măsurii noastre, în ostenelile altora, ci, având speranţă, credinţa voastră crescând, ne vom lărgi între voi, potrivit câmpului nostru de lucru, cu prisosinţă,

16. ca să vestim Evanghelia şi dincolo de voi, nu ca să ne lăudăm în câmpul de lucru al altuia, cu lucruri gata făcute.

17. Iar „cine se laudă, să se laude în Domnul“.

18. Pentru că nu cine se recomandă pe sine însuşi este aprobat, ci acela pe care Domnul îl recomandă.