2 Corinteni 1

Urare.

1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:

2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos!

Mângâierile apostolului.

3. Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

4. Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru, pentru ca noi să-i putem mângâia pe cei care se află în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

5. Pentru că, după cum prisosesc suferinţele lui Hristos faţă de noi, tot aşa, prin Hristos, prisoseşte şi mângâierea noastră.

6. Dar, fie că suntem în necaz, aceasta este pentru mângâierea şi mântuirea voastră, lucrate în răbdarea aceloraşi suferinţe pe care le suferim şi noi

7. (şi speranţa noastră pentru voi este sigură); fie că suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi mântuirea voastră, ştiind că, după cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa şi ai mângâierii.

8. Pentru că nu dorim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre necazul nostru pe care l-am avut în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură de mult, peste puterea noastră, până la deznădejdea chiar de a mai trăi.

9. Dar noi aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii,

10. care ne-a scăpat şi ne scapă din aşa mare primejdie de moarte, în care ne încredem că ne va mai scăpa încă,

11. lucrând şi voi împreună pentru noi, prin cerere, încât darul de har pentru noi prin multe persoane să fac să fie aduse mulţumirile multora pentru noi.

Mărturia cugetului apostolului.

12. Pentru că lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, în simplitate şi sinceritate de la Dumnezeu (nu în înţelepciune firească, ci în harul lui Dumnezeu).

13. Pentru că nu vă scriem altele decât cele ce bine ştiţi şi recunoaşteţi; şi sper că veţi recunoaşte până la sfârşit,

14. cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi sunteţi a noastră, în ziua Domnului Isus.

15. Şi cu această încredere voiam să vin mai întâi la voi, ca să aveţi o a doua favoare;

16. şi să trec pe la voi în drum spre Macedonia şi din nou din Macedonia să vin la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.

17. Aceasta deci voind, oare m-am purtat eu uşuratic? Sau, ce hotărăsc, hotărăsc potrivit firii, ca să fie în mine „da“, da şi „nu“, nu?

18. Dar credincios este Dumnezeu că, faţă de voi, cuvântul nostru nu este da şi nu.

19. Pentru că Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, Cel predicat de noi între voi (prin mine şi Silvan şi Timotei) nu a fost da şi nu, ci în El este da.

20. Pentru că, oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi.

21. Iar Cel care ne întăreşte împreună cu voi în Hristos şi ne-a uns este Dumnezeu,

22. care ne-a şi pecetluit şi a pus arvuna Duhului în inimile noastre.

Pricina amânării venirii.

23. Dar chem pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu, că pentru a vă cruţa n-am venit încă la Corint.

24. Nu că stăpânim peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători la bucuria voastră: pentru că voi staţi prin credinţă.