1 Timotei 5
1. Nu mustra aspru pe un bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată; pe cei mai tineri, ca pe fraţi;
2. pe femeile mai în vârstă, ca pe mame; pe cele mai tinere, ca pe surori, în toată curăţia.
3. Onorează pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.
4. Dar, dacă vreo văduvă are copii sau urmaşi, ei să înveţe întâi să fie evlavioşi faţă de propria casă şi să-i răsplătească pe părinţi, pentru că aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5. Iar cea care este cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus speranţa în Dumnezeu şi stăruie noapte şi zi în cereri şi rugăciuni.
6. Dar cea care trăieşte în desfătare, deşi vie, este moartă.
7. Porunceşte şi acestea, ca să fie fără vină.
8. Iar dacă cineva nu îngrijeşte de ai săi şi mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios.
9. O văduvă, ca să fie înscrisă pe listă, să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să fi fost soţie a unui singur bărbat,
10. având mărturie în fapte bune – dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de oaspeţi, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei necăjiţi, dacă a urmărit orice faptă bună.
11. Dar pe văduvele mai tinere să le respingi, deoarece, când se aprind împotriva lui Hristos, doresc să se căsătorească,
12. având vină, pentru că şi-au lepădat credinţa dintâi.
13. Şi totodată se învaţă şi leneşe, umblând prin case; şi nu numai leneşe, ci şi vorbăreţe şi amestecându-se în toate, vorbind ce nu trebuie.
14. Vreau deci ca cele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să vadă de casă, să nu dea adversarului nici un prilej de defăimare.
15. Pentru că unele s-au şi întors după Satan.
16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are văduve, să le ajute şi să nu fie împovărată adunarea, pentru ca ea să le ajute pe cele cu adevărat văduve.
17. Bătrânii care conduc bine să fie învredniciţi de onoare dublă, mai ales cei care se ostenesc în cuvânt şi în învăţătură;
18. pentru că Scriptura zice: „Nu lega gura boului care treieră“ şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui“.
19. Împotriva unui bătrân nu primi acuzaţie decât dacă sunt doi sau trei martori.
20. Pe cei care păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă teamă.
21. Te îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hristos Isus şi a îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri fără prejudecată, nefăcând nimic cu părtinire.
22. Nu-ţi pune mâinile în grabă peste nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Pe tine însuţi păstrează-te curat.
23. Nu mai bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, din cauza stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.
24. Păcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată; iar pe unii, de asemenea, ele îi urmează după aceea.
25. Tot aşa şi faptele bune sunt arătate dinainte; şi cele care sunt altfel nu pot fi ascunse.