1 Samuel 5

Căderea lui Dagon înaintea chivotului.

1. Şi filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus de la Eben-Ezer la Asdod.

2. Şi filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au adus în casa lui Dagon şi l-au pus lângă Dagon.

3. Şi a doua zi asdodenii s-au sculat de dimineaţă şi, iată, Dagon zăcea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Şi au luat pe Dagon şi l-au pus din nou la locul său.

4. Şi s-au sculat devreme a doua zi de dimineaţă şi, iată, Dagon zăcea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului, şi capul lui Dagon şi amândouă palmele mâinilor sale tăiate erau pe prag. Numai trunchiul îi rămăsese lui Dagon.

5. De aceea, preoţii lui Dagon şi toţi cei care intră în casa lui Dagon în Asdod, nu calcă pe pragul lui Dagon, până în ziua aceasta.

Pedeapsa Filistenilor.

6. Şi mâna Domnului a fost grea asupra asdodenilor şi i-a pustiit şi a lovit cu tumori Asdodul şi hotarele sale.

7. Şi oamenii din Asdod au văzut că este aşa şi au zis: „Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, pentru că mâna Sa este grea asupra noastră şi asupra dumnezeului nostru, Dagon“.

8. Şi au trimis şi au adunat pe toate căpeteniile filistenilor la ei şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Şi ei au răspuns: „Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat“. Şi au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într-acolo.

9. Şi a fost aşa: după ce l-au îndreptat într-acolo, mâna Domnului a fost asupra cetăţii cu foarte mare groază; şi a lovit pe oamenii cetăţii de la mic până la mare şi tumorile au apărut pe ei.

10. Şi au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Şi a fost aşa: cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniţii au strigat, zicând: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne ucidă, pe noi şi pe poporul nostru!“

11. Şi au trimis şi au adunat pe toate căpeteniile filistenilor şi au zis: „Trimiteţi chivotul Dumnezeului lui Israel şi să se întoarcă la locul său şi să nu ne ucidă, pe noi şi pe poporul nostru“. Pentru că o groază de moarte era în toată cetatea; mâna lui Dumnezeu era foarte grea acolo.

12. Şi oamenii care nu mureau erau loviţi cu tumori şi strigătul cetăţii se înălţa până la cer.