1 Samuel 4

Israel bătut de Filisteni.

1. Şi ce a spus Samuel s-a întâmplat pentru întregul Israel.Şi Israel a ieşit la luptă împotriva filistenilor; şi au aşezat tabăra lângă Eben-Ezer, iar filistenii şi-au aşezat tabăra în Afec.

2. Şi filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel; şi lupta s-a întins şi Israel a fost bătut înaintea filistenilor; şi ei au ucis în linia de bătaie, în câmp, cam patru mii de bărbaţi.

3. Şi poporul a venit în tabără şi bătrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să luăm din Şilo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne salveze din mâna vrăjmaşilor noştri“.

4. Şi poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo chivotul legământului Domnului oştirilor care şade între heruvimi. Şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, cu chivotul legământului lui Dumnezeu.

5. Şi a fost aşa: când a venit chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, de a răsunat pământul.

6. Şi filistenii au auzit vuietul strigătului şi au zis: „Ce este vuietul acestui strigăt mare în tabăra evreilor?“ Şi au înţeles că venise chivotul Domnului în tabără.

7. Şi filistenii s-au înspăimântat, pentru că ziceau: „Dumnezeu a venit în tabără“. Şi au zis: „Vai de noi! pentru că una ca aceasta n-a fost până acum.

8. Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Aceştia sunt dumnezeii care au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în pustiu.

9. Fiţi tari şi fiţi bărbaţi, filistenilor, ca să nu fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiţi bărbaţi şi luptaţi!“

10. Şi filistenii s-au luptat şi Israel a fost bătut; şi a fugit fiecare la cortul său; şi a fost foarte mare măcel: şi au căzut din Israel treizeci de mii de pedeştri.

11. Şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

12. Şi un om din Beniamin a alergat din luptă şi a venit în Şilo, în aceeaşi zi, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe capul său.

13. Şi a venit şi, iată, Eli şedea pe scaunul său, veghind înspre drum, pentru că îi bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi omul a intrat şi a spus aceasta în cetate; şi toată cetatea a strigat.

14. Şi Eli a auzit vuietul strigătului şi a zis: „Ce este vuietul acestei zarve?“ Şi omul a venit în grabă şi i-a istorisit lui Eli.

15. Şi Eli era de nouăzeci şi opt de ani şi ochii săi erau ficşi şi nu putea să vadă.

16. Şi omul a spus lui Eli: „Eu sunt unul care vin din luptă şi am fugit astăzi din luptă“. Şi Eli a zis: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?“

17. Şi cel care aducea ştirile a răspuns şi a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor şi a fost şi măcel mare în popor, şi cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, sunt morţi şi ei, şi chivotul lui Dumnezeu este luat“.

18. Şi a fost aşa: când a spus de chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate de pe scaunul său, lângă poartă; şi şi-a frânt gâtul şi a murit, pentru că era om bătrân şi greu. Şi el judecase pe Israel patruzeci de ani.

19. Şi nora lui, soţia lui Fineas, era însărcinată şi aproape să nască; şi, când a auzit ştirea că a fost luat chivotul lui Dumnezeu şi că socrul ei şi soţul ei au murit, s-a încovoiat şi a născut, pentru că au apucat-o durerile.

20. Şi, când era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au zis: „Nu te teme, pentru că ai născut un fiu!“ Dar ea n-a răspuns, nici n-a luat aminte.

21. Şi ea a numit pe copil: I-Cabod, zicând: „S-a depărtat gloria din Israel!“, pentru luarea chivotului lui Dumnezeu şi pentru socrul ei şi pentru soţul ei.

22. Şi ea a zis: „S-a depărtat gloria din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat!“