1 Imparati 8
Mutarea chivotului şi cortului.
1. Şi Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii seminţiilor, pe căpeteniile părinteşti ale fiilor lui Israel, la împăratul Solomon, la Ierusalim, pentru a aduce chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, care este Sionul.
2. Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împăratul Solomon la sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a şaptea.
3. Şi toţi bătrânii lui Israel au venit; şi preoţii au ridicat chivotul.
4. Şi au suit chivotul Domnului şi cortul întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în cort: preoţii şi leviţii le-au suit.
5. Şi împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel care se strânsese la el împreună cu el înaintea chivotului au jertfit oi şi boi, care nu se puteau număra, nici socoti, datorită mulţimii.
6. Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor;
7. pentru că heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.
8. Şi drugii erau aşa de lungi, încât capetele drugilor se vedeau din Locul Sfânt, dinaintea părţii din spate, dar nu se vedeau de afară. Şi sunt acolo până în ziua aceasta.
9. Nu era nimic în chivot, decât cele două table de piatră pe care le pusese Moise acolo, la Horeb, unde Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ce au ieşit ei din ţara Egiptului.
10. Şi a fost aşa: pe când ieşeau preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut casa Domnului.
11. Şi preoţii n-au putut să stea să slujească, din cauza norului, pentru că gloria Domnului umpluse casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea.
12. Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că va locui în întuneric gros.
13. Eu Ţi-am construit, în adevăr, o casă de locuit, un loc rânduit pentru Tine, ca să locuieşti pentru totdeauna“.
14. Şi împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, iar toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
15. Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa lui David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâna Sa cuvântul Său, zicând:
16. «Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, n-am ales dintre toate seminţiile lui Israel nici o cetate în care să se construiască o casă, pentru ca să fie Numele Meu acolo, ci am ales pe David, ca să fie peste poporul Meu Israel».
17. Şi David, tatăl meu, avea pe inimă să construiască o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
18. Şi Domnul a zis lui David, tatăl meu: «Pentru că ai avut pe inimă să construieşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut aceasta pe inimă.
19. Dar nu tu vei construi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, el va construi o casă Numelui Meu».
20. Şi Domnul a împlinit cuvântul Său pe care l-a spus; şi eu m-am ridicat în locul lui David, tatăl meu, şi stau pe tronul lui Israel, cum a zis Domnul, şi am construit casa pentru Numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
21. Şi am însemnat acolo un loc pentru chivotul în care este legământul Domnului, pe care El l-a făcut cu părinţii noştri când i-a scos din ţara Egiptului“.
Rugăciunea lui Solomon.
22. Şi Solomon a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre ceruri.
23. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea Ţie în ceruri, sus, şi pe pământ, jos! Tu, care păzeşti legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta din toată inima lor;
24. Tu, care ai ţinut faţă de robul Tău, David, tatăl meu, ce i-ai spus, Tu ai vorbit cu gura Ta şi ai împlinit cu mâna Ta, ca în ziua aceasta.
25. Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine faţă de robul Tău David, tatăl meu, ce i-ai promis, când ai zis: «Nu va lipsi dinaintea Mea bărbat din tine, care să şadă pe tronul lui Israel; numai dacă vor lua aminte fiii tăi la calea lor, ca să umble înaintea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea».
26. Şi acum, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească, Te rog, cuvântul Tău, pe care l-ai spus robului Tău, David, tatăl meu.
27. Dar, cu adevărat, va locui Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te cuprind, cu cât mai puţin casa aceasta pe care am construit-o eu!
28. Totuşi, priveşte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne, Dumnezeul meu, ca să auzi strigătul şi rugăciunea cu care se roagă robul Tău înaintea Ta astăzi,
29. ca să fie ochii Tăi deschişi peste casa aceasta, noapte şi zi, peste locul despre care ai zis: «Numele Meu va fi acolo!», ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul Tău spre locul acesta.
30. Şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, cu care se vor ruga spre locul acesta, şi ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, şi ascultă şi iartă.
31. Dacă va păcătui vreun om împotriva aproapelui său şi se va pune asupra lui un jurământ, ca să-l facă să jure, şi jurământul va veni înaintea altarului Tău în casa aceasta,
32. atunci ascultă din ceruri şi lucrează şi judecă pe robii Tăi, condamnând pe cel rău, ca să aduci calea lui asupra capului lui, şi îndreptăţind pe cel drept, ca să-i dai după dreptatea lui.
33. Când va fi bătut poporul Tău Israel înaintea vrăjmaşului, pentru că au păcătuit împotriva Ta, şi se vor întoarce la Tine şi vor mărturisi Numele Tău şi se vor ruga şi-Ţi vor face cerere în casa aceasta,
34. atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i din nou în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor.
35. Când se vor închide cerurile şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, dacă se vor ruga spre locul acesta şi vor mărturisi Numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai smerit,
36. atunci ascultă din ceruri şi iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învăţându-i calea cea bună pe care trebuie să umble, şi dă ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o poporului Tău de moştenire.
37. Dacă va fi foamete în ţară, dacă va fi ciumă, dacă va fi tăciune în grâu, mană, lăcustă, omidă, dacă-i va asedia vrăjmaşul lor în ţara porţilor lor, orice plagă, orice boală ar fi,
38. orice rugăciune, orice cerere care va fi făcută de vreun om sau de tot poporul Tău, Israel, când îşi vor recunoaşte fiecare suferinţa inimii lui şi îşi vor întinde mâinile spre casa aceasta,
39. atunci ascultă din ceruri, locul locuinţei Tale, şi iartă şi lucrează şi dă fiecăruia după toate căile lui, Tu, care cunoşti inima lui (pentru că Tu, numai Tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor),
40. ca să se teamă de Tine în toate zilele cât vor trăi pe faţa pământului pe care l-ai dat părinţilor noştri.
41. Şi de asemenea pentru străinul care nu este din poporul Tău, Israel, dar care a venit dintr-o ţară îndepărtată, pentru Numele Tău
42. (pentru că vor auzi de Numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea tare şi de braţul Tău cel întins), când va veni şi se va ruga spre casa aceasta,
43. Tu ascultă din ceruri, locul locuinţei Tale, şi lucrează potrivit cu tot pentru ce va striga străinul acela către Tine, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău şi să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău, Israel, şi să cunoască toţi că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am construit-o eu.
44. Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, pe calea pe care îi vei trimite, şi se vor ruga Domnului spre cetatea pe care ai ales-o Tu şi spre casa pe care am construit-o eu Numelui Tău,
45. atunci ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate.
46. Când vor păcătui împotriva Ta (pentru că nu este om care să nu păcătuiască) şi Te vei mânia pe ei şi-i vei da înaintea vrăjmaşului, şi îi vor duce captivi în ţara vrăjmaşului, departe sau aproape,
47. şi, dacă vor pune aceasta la inimă în ţara unde au fost duşi captivi şi se vor pocăi şi Îţi vor face cerere în ţara acelora care i-au dus captivi, zicând: «Am păcătuit, am făcut nelegiuire, am lucrat cu răutate!»,
48. şi se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor care i-au dus captivi, şi se vor ruga Ţie spre ţara lor pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o Numelui Tău,
49. atunci ascultă din ceruri, locul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate
50. şi iartă poporului Tău păcatul lor împotriva Ta şi toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit împotriva Ta şi dă-le să găsească îndurare înaintea celor care i-au dus captivi, ca să se îndure de ei
51. (pentru că ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier).
52. Fie ochii Tăi deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculţi în tot ce strigă ei către Tine.
53. Pentru că Tu i-ai deosebit dintre toate popoarele pământului, ca să fie moştenirea Ta, după cum ai vorbit prin Moise, robul Tău, când i-ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule!“
54. Şi a fost aşa: când a terminat Solomon să se roage toată rugăciunea şi cererea aceasta către Domnul, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde era îngenuncheat pe genunchii săi, cu mâinile întinse către cer,
55. şi a stat în picioare şi a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:
56. „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său, Israel, după toate câte a spus; n-a căzut nici un cuvânt din toate cuvintele bune pe care le-a spus prin Moise, robul Său.
57. Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri! Să nu ne lase şi să nu ne părăsească,
58. pentru ca să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim toate poruncile Lui şi rânduielile Lui şi judecăţile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri!
59. Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cererea mea înaintea Domnului, să fie ziua şi noaptea aproape înaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca să facă dreptate robului Său şi dreptate poporului Său, Israel,
60. după lucrarea fiecărei zile în ziua ei; ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul, El este Dumnezeu şi că nu este altul,
61. şi ca inima voastră să fie în totul cu Domnul Dumnezeul nostru, ca să umblaţi în rânduielile Lui şi să păziţi poruncile Lui, ca în ziua aceasta“.
Sfinţirea templului.
62. Şi împăratul şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
63. Şi Solomon a adus ca jertfă de pace, pe care a jertfit-o Domnului, douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Şi împăratul şi toţi fiii lui Israel au dedicat casa Domnului.
64. În aceeaşi zi, împăratul a sfinţit mijlocul curţii care era în faţa casei Domnului, pentru că acolo a adus arderea-de-tot şi darul de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace, pentru că altarul de aramă care era înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderea-de-tot şi darul de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace.
65. Şi, în timpul acela, Solomon şi tot Israelul împreună cu el, o mare adunare, de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului, au ţinut sărbătoarea înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şapte zile şi încă şapte zile, paisprezece zile.
66. În ziua a opta a dat drumul poporului. Şi au binecuvântat pe împărat şi au mers la corturile lor, bucuroşi şi voioşi cu inima pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui David, robul Său, şi lui Israel, poporul Său.