1 Imparati 2

Învăţăturile date lui Solomon la moarte.

1. Şi zilele lui David s-au apropiat de moarte; şi a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând:

2. „Eu merg pe calea întregului pământ; tu fii tare şi fii bărbat.

3. Şi păzeşte cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui, păzind rânduielile Lui şi poruncile Lui şi judecăţile Lui şi mărturiile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să prosperi în tot ce vei face şi oriunde te vei întoarce,

4. ca Domnul să întărească cuvântul Său, pe care l-a spus despre mine, zicând: «Dacă fiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând înaintea Mea în adevăr, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit», a zis El, «de un bărbat pe tronul lui Israel».

5. Şi mai ştii şi ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a ucis şi în timp de pace a vărsat sânge de război şi a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui şi pe sandalele lui care erau în picioarele lui.

6. Şi fă după înţelepciunea ta şi perii lui albi să nu coboare în pace în Locuinţa morţilor.

7. Dar să arăţi îndurare fiilor lui Barzilai din Galaad şi ei să fie dintre cei care vor mânca la masa ta, pentru că au venit la mine, când fugeam de faţa lui Absalom, fratele tău.

8. Şi, iată, la tine este Şimei, fiul lui Ghera beniamitul, de la Bahurim. El m-a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar a coborât în întâmpinarea mea la Iordan şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».

9. Şi acum, nu-l lăsa nepedepsit, pentru că eşti om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Şi să cobori în sânge perii săi albi în Locuinţa morţilor“.

10. Şi David a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David.

11. Şi zilele cât a împărăţit David peste Israel au fost patruzeci de ani: şapte ani a împărăţit în Hebron şi treizeci şi trei de ani a împărăţit în Ierusalim.

12. Şi Solomon a şezut pe tronul lui David, tatăl său; şi împărăţia s-a întărit foarte mult.

Solomon omoară pe Adonia.

13. Şi Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Şi ea a zis: „Vii cu pace?“ Şi el a zis: „Cu pace“.

14. Şi a zis: „Am să-ţi spun un cuvânt“. Şi ea a zis: „Vorbeşte“.

15. Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea şi tot Israelul şi-a îndreptat faţa către mine, ca să fiu împărat, dar împărăţia s-a întors şi este a fratelui meu, pentru că era a lui de la Domnul.

16. Şi acum am o singură cerere la tine; nu mă refuza“. Şi ea i-a zis: „Vorbeşte!“

17. Şi el a zis: „Vorbeşte, te rog, împăratului Solomon, pentru că nu te va refuza, să-mi dea de soţie pe Abişag sunamita“.

18. Şi Bat-Şeba i-a zis: „Bine, voi vorbi împăratului pentru tine“.

19. Şi Bat-Şeba a intrat la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Şi împăratul s-a ridicat în întâmpinarea ei şi s-a plecat înaintea ei şi a stat jos pe tronul său; şi a făcut să se pună un tron pentru mama împăratului şi ea a stat la dreapta lui.

20. Şi ea a zis: „Doresc să-ţi fac o mică cerere, nu mă refuza“. Şi împăratul a zis: „Cere, mama mea, pentru că nu te voi refuza“.

21. Şi ea a zis: „Să se dea Abişag sunamita de soţie lui Adonia, fratele tău“.

22. Şi împăratul Solomon a răspuns şi a zis mamei sale: „Şi pentru ce ceri pe Abişag sunamita pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el, pentru că este fratele meu mai mare, şi pentru el şi pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei“.

23. Şi împăratul Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu, şi încă mai mult, dacă n-a spus Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieţii lui.

24. Şi acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât Adonia“.

25. Şi împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi el s-a aruncat asupra lui şi acela a murit.

Abiatar scos din slujbă.

26. Şi împăratul i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la Anatot, la câmpurile tale, pentru că eşti un om al morţii; dar astăzi nu te voi omorî, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu, şi ai suferit în tot ce a suferit tatăl meu“.

27. Şi Solomon l-a alungat pe Abiatar din preoţia Domnului, pentru a împlini cuvântul Domnului pe care l-a spus cu privire la casa lui Eli, în Şilo.

Omorârea lui Ioab.

28. Şi ştirea a venit până la Ioab (pentru că Ioab îl urmase pe Adonia, deşi nu-l urmase pe Absalom). Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi a apucat coarnele altarului.

29. Şi i s-a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi, iată, este lângă altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: „Du-te şi aruncă-te asupra lui“.

30. Şi Benaia a venit la cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa zice împăratul: «Ieşi!»“ Şi el a zis: „Nu, pentru că aici voi muri“. Şi Benaia a adus din nou cuvânt împăratului, zicând: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns“.

31. Şi împăratul i-a zis: „Fă cum a zis şi aruncă-te asupra lui şi înmormântează-l şi îndepărtează de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără motiv.

32. Şi Domnul să întoarcă sângele lui asupra capului lui, pentru că s-a aruncat asupra celor doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, şi tatăl meu David n-a ştiut: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.

33. Şi sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra capului seminţei lui pentru totdeauna; iar pacea să fie de la Domnul peste David şi peste sămânţa lui şi peste casa lui şi peste tronul lui pentru totdeauna“.

34. Şi Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit şi s-a aruncat asupra lui şi l-a omorât. Şi a fost înmormântat în casa lui, în pustiu.

35. Şi împăratul l-a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oştire; şi împăratul l-a pus pe preotul Ţadoc în locul lui Abiatar.

Omorârea lui Şimei.

36. Şi împăratul a trimis şi a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo şi să nu ieşi de acolo, nici încoace, nici încolo.

37. Şi va fi aşa: în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, să ştii că vei muri negreşit: sângele tău va fi asupra capului tău“.

38. Şi Şimei a zis împăratului: „Bun este cuvântul acesta; cum a vorbit domnul meu, împăratul, aşa va face slujitorul tău“. Şi Şimei a locuit în Ierusalim multe zile.

39. Şi a fost aşa: după trei ani, doi slujitori de-ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Şi i-au spus lui Şimei, zicând: „Iată, slujitorii tăi sunt în Gat“.

40. Şi Şimei s-a ridicat şi şi-a înşeuat măgarul şi a mers la Gat, la Achiş, ca să-i caute pe slujitorii săi; şi Şimei a mers şi i-a adus pe slujitorii săi din Gat.

41. Şi i s-a spus lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi s-a întors.

42. Şi împăratul a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am mărturisit, zicând: «Să ştii negreşit că, în ziua când vei ieşi şi vei merge încoace şi încolo, vei muri»? Şi tu mi-ai spus: «Bun este cuvântul pe care l-am auzit».

43. Pentru ce dar n-ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am poruncit-o?“

44. Şi împăratul a zis lui Şimei: „Cunoşti tot răul pe care ştie inima ta că i l-ai făcut lui David, tatăl meu: şi Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău.

45. Şi împăratul Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie întărit înaintea Domnului pentru totdeauna“.