Psalmii 9

Către mai marele cântăreţilor.

1. (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului.) Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.

3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!

4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.

5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.

6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată

8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.

9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.

10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!

11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.

12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.

13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,

14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!

15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.

16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.

19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.