Psalmii 60

Către mai marele cântăreţilor.

1. (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba, spre învăţătură. Când a ars Mesopotamia Siriei şi Sova Siriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sării, douăsprezece mii.) Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.

2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.

4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;

5. Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.

6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.

7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,

8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".

9. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?

10. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.

12. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.