Psalmii 57

Către mai marele cântăreţilor.

1. (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Să nu strici! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră.) Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.

2. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.

3. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.

4. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.

5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

6. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.

7. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.

8. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

9. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri,

10. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

11. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!