Psalmii 31

Către mai marele cântăreţilor.

1. La Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!

2. Pleacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!

3. Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!

4. Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!

5. În mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

6. Urăsc pe cei ce se lipesc de idoli de nimic, dar Eu mă încred în Domnul!

7. Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

8. Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

9. Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele.

10. Îmi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

11. Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

12. Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

13. Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa.

14. Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

15. Destinul mi-e în mâna Ta, izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!

16. Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

17. Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; potoleşte-i pentru totdeauna în Locuinţa Morţilor!

18. Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

19. Cât de mare este bunătatea Ta, păstrată pentru cei ce se tem de Tine, arătată celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

20. Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi ocroteşti în Cortul Tău de limbile gâlcevitoare.

21. Binecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată!

22. M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

23. Iubiţi-L pe Domnul, toţi credincioşii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se mândresc le dă ce li se cuvine!

24. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!