Psalmii 18

Către mai marele cântăreţilor.

1. Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

2. Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

3. Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

4. Mă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.

5. Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

7. Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8. Ţâşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

9. A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

10. Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

11. Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.

12. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.

13. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.

14. Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.

15. La mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

16. El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

17. m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

18. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

19. El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

21. căci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

22. Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23. Am fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

24. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25. Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

26. cu cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

27. Tu mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

28. Tu îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

29. Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30. Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

31. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32. Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.

33. El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

34. Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.

36. Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

37. Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

38. Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

39. Tu mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

40. Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41. Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42. Îi pisez făcându-i ca praful din bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

43. Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

44. Fiii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

45. Fiii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

46. Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47. Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

48. Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.

49. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

50. El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.