Psalmii 137

1. Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2. Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3. căci acolo, cei ce ne-au robit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4. Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5. Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6. Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7. Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8. Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9. Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!