Psalmii 102

O rugăciune a unui nenorocit,

1. Doamne, ascultă rugăciunea mea! Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!

2. Nu-Ţi ascunde faţa de mine în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine; când strig, răspunde-mi degrabă!

3. Îmi pier zilele ca fumul, oasele-mi ard ca jarul.

4. Sunt tăiat ca iarba şi mă usuc; uit să-mi mănânc pâinea.

5. Din pricina gemetelor mele mi s-au lipit oasele de carne.

6. Mă asemăn cu bufniţa din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.

7. Stau treaz şi sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

8. În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; batjocoritorii mei mă blestemă.

9. Mănânc cenuşă în loc de pâine şi îmi amestec băutura cu lacrimi,

10. din pricina mâniei şi a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.

11. Zilele îmi sunt ca umbra înserării şi mă usuc ca iarba.

12. Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie, amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.

13. Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci e timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea!

14. Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului şi le este milă de ţărâna lui.

15. Neamurile se vor teme de Numele Domnului şi toţi regii pământului – de slava Lui,

16. când Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta în slava Lui.

17. El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi şi nu va dispreţui rugăciunile lor.

18. Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare, pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!

19. El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,

20. ca să ia aminte la gemetele prizonierilor şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.

21. Numele Domnului va fi vestit din Sion şi lauda Lui – din Ierusalim,

22. când se vor strânge popoarele şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23. Mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele.

24. De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.

25. Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.

27. Tu, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“

28. Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.