Plangerile lui Ieremia 5

Relele de acum şi aducerile aminte.

1. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

2. Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

3. Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt văduve.

4. Apele noastre le bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5. Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

6. Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

7. Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

8. Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9. Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

10. Ne arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

11. Femeile au fost siluite în Sion, iar fecioarele – în cetăţile lui Iuda.

12. Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

13. Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

14. Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

15. S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

16. A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

17. Iată de ce ne-au lăsat puterile, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

18. muntele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

19. Doamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuieşte din generaţie în generaţie.

20. De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

21. Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

22. Să ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!