Matei 27

Isus este dus la Pilat.

1. Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte.

2. L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

Căinţa şi moartea lui Iuda.

3. Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi la conducătorii preoţilor şi la bătrâni,

4. zicând: – Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat! Ei i-au răspuns: – Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5. El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

6. Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge.“

7. Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini.

8. Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi.

9. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul pus pe El, la care a fost apreciat de către fiii lui Israel,

10. şi i-au dat pe ogorul olarului, după cum mi-a poruncit Domnul.“

Isus înaintea lui Pilat.

11. Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat: – Eşti Tu Împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: – Este aşa cum spui.

12. Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic.

13. Atunci Pilat I-a zis: – Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14. Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

Întărirea hotărârii de moarte.

15. Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei.

16. La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus) Baraba.

17. Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat: – Pe cine vreţi să vă eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18. Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19. În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

20. Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

21. Guvernatorul i-a întrebat iarăşi: – Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez? – Pe Baraba! au răspuns ei.

22. Pilat a zis: – Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toţii: – Să fie răstignit!

23. El i-a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau şi mai tare: – Să fie răstignit!

24. Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând: – Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25. Tot poporul i-a răspuns: – Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

Batjocurile ostaşilor.

26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

27. Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată cohorta.

28. L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie,

29. au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“

30. Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap.

31. După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea.

32. Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus.

33. Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“,

34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

35. După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

36. Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo.

37. Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.“

38. Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

Batjocurile trecătorilor.

39. Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap

40. şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi) dă-Te jos de pe cruce!“

41. Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând:

42. „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!

43. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“

44. La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

Întunericul.

45. De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“

47. Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

48. Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea.

49. Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

50. Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe.

51. Şi iată că draperia Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate.

53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi s-au arătat multora.

54. Centurionul şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

55. Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îl slujiseră.

56. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus.

57. Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus.

58. Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.

59. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată

60. şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat.

61. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.

Pecetluirea mormântului.

62. A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat

63. şi i-au zis: – Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“

64. Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“. Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65. Pilat le-a răspuns: – Aveţi o gardă; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!

66. Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.