Luca 9

Trimiterea celor doisprezece.

1. Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile,

2. apoi i-a trimis să proclame Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece (pe cei neputincioşi).

3. El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – să nu luaţi nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi să nu aveţi două tunici!

4. În orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi din locul acela să plecaţi!

5. Şi oriunde nu vă vor primi, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“

6. Ei au plecat şi au călătorit prin sate, vestind Evanghelia şi înfăptuind vindecări pretutindeni.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus.

7. Tetrarhul Irod a auzit despre toate câte se întâmplaseră şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi.

8. Alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime.

9. Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.

Înmulţirea pâinilor.

10. Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte şi s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida.

11. Dar mulţimile au aflat lucrul acesta şi L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

12. Fiindcă ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece au venit la El şi I-au zis: – Dă drumul mulţimii să meargă prin satele dimprejur şi prin cătune ca să găsească găzduire şi provizii, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!

13. Însă El le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei I-au răspuns: – N-avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm merinde pentru tot poporul aceasta!

14. Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi: – Puneţi-i să se aşeze în grupuri (cam) de câte cincizeci!

15. Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toţi să se aşeze.

16. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimii.

17. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au strâns douăsprezece coşuri cu firimiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru.

18. Într-o zi, în timp ce se ruga singur deoparte, cu El fiind doar ucenicii, Isus i-a întrebat: – Cine zic mulţimile că sunt Eu?

19. Ei au răspuns: – Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că un profet dintre cei din vechime a înviat.

20. – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El. Petru a răspuns: – Cristosul lui Dumnezeu!

21. Însă Isus i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,

22. zicând: – Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Cum să urmăm pe Isus.

23. Apoi le-a spus tuturor: – Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze!

24. Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva.

25. Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?

26. Căci celui ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27. Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Schimbarea la faţă.

28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi au urcat pe munte ca să se roage.

29. În timp ce se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe.

30. Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie,

31. care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim.

32. Petru şi cei ce erau cu el erau îngreunaţi de somn, dar când s-au trezit bine au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.

33. Chiar când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ Nu ştia ce zice.

34. În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat.

35. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales! De El să ascultaţi!“

36. Când s-a auzit glasul, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic, în zilele acelea, despre lucrurile pe care le văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit.

37. În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime deoameni L-a întâmpinat pe Isus.

38. Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat: – Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu!

39. Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit!

40. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!

41. Isus a răspuns: – O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!

42. Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.

43. Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi:

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

44. „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“

45. Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.

Cine este cel mai mare?

46. Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

47. Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El

48. şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“

49. Ioan a zis: – Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

50. Isus i-a răspuns: – Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

"Foc din cer".

51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim.

52. A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El.

53. Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim.

54. Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis: – Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie(, cum a făcut Ilie)?

55. Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis: – Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!

56. Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!) Apoi au plecat într-un alt sat.

Cum să urmăm pe Isus.

57. În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis: – (Doamne,) Te voi urma oriunde vei merge!

58. Isus i-a răspuns: – Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.

59. Altuia i-a zis: – Urmează-Mă! Dar acela I-a răspuns: – (Doamne,) dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!

60. Isus i-a zis: – Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!

61. Un altul a zis: – Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

62. Dar Isus i-a răspuns: – Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!