Luca 7

Vindecarea robului unui sutaş.

1. După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2. Un sclav al unui centurion, pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte.

3. Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul.

4. Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere,

5. căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“

6. Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu!

7. De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat!

8. Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

9. Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“

10. Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain.

11. Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El.

12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea.

13. Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

14. Apoi S-a dus şi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“

15. Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

16. Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“

17. Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate împrejurimile.

Trimeşii lui Ioan Botezătorul.

18. Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi

19. şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

20. Ei au venit deci la Isus şi I-au zis: – Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

21. Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22. Isus le-a răspuns: – Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.

23. Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

Mărturia lui Isus despre Ioan.

24. După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?

25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate!

26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet!

27. Acesta este cel despre care a fost scris: «Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Ta!»

28. Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“

29. Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan.

30. Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

31. „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei?

32. Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii: «V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat; v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»

33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!»

34. A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!»

35. Totuşi înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“

Femeia păcătoasă.

36. Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce.

37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum.

38. Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

39. Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“

40. Isus i-a zis: – Simon, am ceva să-ţi spun! – Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

41. – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci.

42. Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43. Simon I-a răspuns: – Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult! Isus i-a zis: – Ai judecat drept.

44. Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: – Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei.

45. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele.

46. Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.

47. De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

48. Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

49. Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“

50. Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“