Luca 11

Tatăl nostru.

1. Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis: – Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!

2. El le-a zis: – Când vă rugaţi, să ziceţi astfel: „Tată, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta!

3. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi!

4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator! Şi nu ne lăsa să cădem în ispită!“

Stăruinţa în rugăciune.

5. Apoi le-a zis: – Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6. pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?

7. Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“

8. Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine, până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.

9. Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!

10. Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

11. Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere un peşte, să-i dea în schimb un şarpe?

12. Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion?

13. Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!

Vindecarea unui îndrăcit mut.

14. Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut aînceput să vorbească, iar mulţimile se mirau.

15. Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul, conducătorul demonilor!“

16. Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer.

17. Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte.

18. Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul!

19. Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri!

20. Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

21. Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă.

22. Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile.

23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om.

24. Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!»

25. Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

26. Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul.

27. În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“

28. Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“

Minunea cu Iona.

29. În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.

30. Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta.

31. Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!

32. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!

Lumina.

33. Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare (sau sub un oboroc), ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.

34. Ochiul tău este felinarul trupului tău. Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric.

35. Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric!

36. Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“

Mustrarea cărturarilor şi Fariseilor.

37. În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce.

38. Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.

39. Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate!

40. Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru?

41. Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!

42. Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!

43. Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!

44. Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie!“

45. Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“

46. Dar El a zis: „Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!

47. Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri!

48. Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele!

49. De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta»,

50. ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii

51. – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!

52. Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“

53. Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri,

54. uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.