Isaia 63

O zi de răzbunare.

1. – Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roşii din Boţra?! Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos, păşind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate şi Care am putere să mântuiesc!

2. – De ce-Ţi sunt hainele roşii şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?

3. – Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine. Le-am călcat în mânia Mea, le-am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi-a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le-am pătat.

4. Căci ziua răzbunării era în inima Mea şi anul răscumpărării Mele sosise.

5. M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă şi mânia Mea M-a sprijinit.

6. Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în furia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.

Rugăciunea poporului.

7. „Voi vesti îndurările DOMNULUI şi isprăvile DOMNULUI, potrivit cu tot ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi; voi vesti marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.

8. El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu, fiii care nu Mă vor trăda», şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.

9. În tot ce au suferit, a suferit împreună cu ei, iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit. În dragostea şi în mila Sa El i-a răscumpărat; i-a ridicat şi i-a purtat în toate zilele din vechime.

10. Dar ei s-au răzvrătit şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El le-a ajuns duşman şi a luptat El Însuşi împotriva lor.

11. Atunci ei şi-au adus aminte de zilele străvechi, de zilele când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i-a trecut prin mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt,

12. Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit să-i fie mână dreaptă lui Moise, Acela Care a despărţit apele înaintea lor pentru a-Şi face un renume veşnic,

13. Acela Care i-a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s-au împiedicat

14. şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie, aşa i-a condus Duhul DOMNULUI la odihnă. În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul, pentru a-Ţi face un Nume slăvit.

15. Priveşte din ceruri şi vezi, din Locuinţa Ta sfântă şi slăvită! Unde-Ţi sunt râvna şi puterea? Fiorul Tău lăuntric şi compasiunea Ta s-au retras de la mine.

16. Totuşi Tu eşti Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaşte, chiar dacă Israel nu ne recunoaşte; Tu, DOAMNE, eşti Tatăl nostru, din vechime Tu Te numeşti «Răscumpărătorul nostru»!

17. De ce, DOAMNE, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu ne mai temem de Tine? Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi, de dragul seminţiilor ce-Ţi sunt moştenire!

18. Pentru puţină vreme poporul Tău cel sfânt a avut parte de Lăcaşul Tău, dar acum duşmanii noştri l-au călcat în picioare.

19. Am fost multă vreme ca unii care nu erau sub stăpânirea Ta, ca unii care nu purtau Numele Tău.