Isaia 51

Izbăvirea şi întoarcerea.

1. «Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe DOMNUL! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!

2. Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut! Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!

3. Tot astfel DOMNUL va mângâia Sionul şi va consola toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec.

4. Ascultă-Mă, poporul Meu! Ia aminte la ce spun, neamul Meu, pentru că Legea va ieşi de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!

5. Dreptatea Mea se apropie, mântuirea Mea se arată, iar braţul Meu e pe cale să judece popoarele; ţinuturile de lângă mare Mă aşteaptă şi nădăjduiesc în braţul Meu.

6. Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi în jos spre pământ! Cerurile se vor risipi ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii. Mântuirea Mea însă va dăinui pururea şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.

7. Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea ! Nu te teme de ocara oamenilor, nu-ţi fie frică de insultele lor,

8. căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pururea, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»

9. Trezeşte-Te! Trezeşte-Te! Îmbracă-Te în putere, braţ al DOMNULUI! Trezeşte-Te ca în zilele din vechime, ca în generaţiile de demult! Nu eşti Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăţi, Care ai străpuns monstrul Tanin?

10. Nu eşti Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, pentru ca cei răscumpăraţi să treacă?

11. Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce şi vor intra în Sion cu strigăte de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capetele; bucuria şi veselia îi vor copleşi, iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.

12. «Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi! De ce te temi, atunci, de omul cel muritor, de fiul omului care trece ca iarba,

13. uitând astfel de DOMNUL, Creatorul tău, Care a desfăşurat cerurile şi a pus temeliile pământului şi îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?

14. Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniţă, nici nu-i va lipsi pâinea.

15. Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care stârneşte marea, făcând valurile să-i mugească – DOMNUL Oştirilor este Numele Său.

16. Am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să aşez cerurile, să pun temeliile pământului şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’»

Potirul mâniei Domnului.

17. Trezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii!

18. Între toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.

19. Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?

20. Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia DOMNULUI şi de mustrarea Dumnezeului tău.

21. De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti nenorocit, tu, care eşti îmbătat, dar nu de vin!

22. Aşa vorbeşte Stăpânul tău, DOMNUL şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!

23. O voi pune în mâna asupritorilor tăi, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»