Isaia 17

Împotriva Damascului.

1. O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

2. Cetăţile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.

3. Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă, iar Damascul fără autoritate. Rămăşiţa lui Aram va fi ca gloria israeliţilor“, zice DOMNUL Oştirilor.

4. „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.

5. Va fi ca atunci când secerătorul adună grâul, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva culege spicele în valea Refaim.

6. Totuşi câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.

7. „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8. Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor şi nu vor mai privi la aşerele şi la stâlpii închinaţi soarelui, pe care i-au făurit degetele lor.

9. În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi abandonate ca cele ale hiviţilor şi ale amoriţilor, pe care le-au părăsit în faţa israeliţilor. Totul va fi o pustie!

10. Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea, deşi sădeşti plante alese şi butuci de viţă străini,

11. deşi în ziua în care îi plantezi, îi şi faci să crească, şi în dimineaţa în care arunci sămânţa, o şi faci să înflorească, totuşi secerişul va fi luat într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

12. Ah, un vuiet de popoare multe, care urlă ca o mare înfuriată! Ah, un muget de popoare, care mugesc ca nişte ape vijelioase!

13. Popoarele mugesc ca nişte ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri şi ca iarba dusă de furtună.

14. Seara, teroare! Până dimineaţa ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.