Iov 4

Cuvântarea lui Elifaz către Iov.

1. Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2. „Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3. Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4. Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5. Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6. Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7. Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8. Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9. Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10. Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11. Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12. Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13. În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14. m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15. Un duh a trecut uşor pe lângă mine, şi părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16. Stătea înaintea mea, dar nu i-am putut vedea faţa. Un chip era înaintea ochilor mei. S-a făcut linişte şi apoi am auzit un glas:

17. «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18. Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19. cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20. De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21. Firul care îi ţine le este tăiat şi mor lipsiţi de înţelepciune.»