Iov 2

Satana învinuieşte pe Iov.

1. Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea DOMNULUI. Satan a venit şi el în mijlocul lor pentru a se înfăţişa înaintea DOMNULUI.

2. DOMNUL l-a întrebat pe Satan: – De unde vii? Satan I-a răspuns: – De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.

3. Domnul i-a zis lui Satan: – L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău. Chiar şi acum, el rămâne neclintit în curăţia lui, deşi M-ai stârnit împotriva lui ca să-l distrug fără motiv.

4. Atunci Satan I-a răspuns DOMNULUI: – Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa sa.

5. Ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de carnea lui şi de oasele lui şi vei vedea că Te va blestema în faţă!

6. DOMNUL i-a răspuns lui Satan: – Iată, ţi-l dau pe mână, numai cruţă-i viaţa!

7. Satan a ieşit din prezenţa DOMNULUI şi l-a umplut pe Iov de bube dureroase din talpa piciorului până-n creştetul capului.

8. Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine şi s-a aşezat în cenuşă.

9. Atunci soţia lui i-a zis: – Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!

10. El i-a răspuns: – Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul? În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.

Cei trei prieteni vin la Iov.

11. Trei prieteni de-ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui şi s-au înţeles să meargă împreună la el, pentru a-l mângâia sufleteşte şi a-l îmbărbăta.

12. Când şi-au ridicat privirea de departe, abia l-au mai recunoscut. Ei au început să se tânguie şi să plângă. Şi-au sfâşiat mantiile şi şi-au turnat ţărână pe cap.

13. S-au aşezat pe pământ şi au rămas aşa vreme de şapte zile şi şapte nopţi. Aceştia n-au scos nici un cuvânt, căci vedeau cât de mare îi era durerea.