Iona 4

Nemulţumirea lui Iona, şi mustrările Domnului.

1. Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta şi s-a aprins de mânie.

2. El s-a rugat Domnului astfel: – Ah, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în ţara mea? De aceea am încercat să fug la Tarşiş, pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare, un Dumnezeu gata să renunţe la a mai trimite nenorocirea.

3. Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!

4. Domnul i-a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?

5. Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de aceasta. Acolo şi-a făcut un adăpost şi a şezut la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.

6. Domnul Dumnezeu a trimis un ricin, pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui şi pentru a-l scoate din disconfort. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta.

7. Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul şi acesta s-a uscat.

8. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creştet, sleindu-l de puteri. El şi-a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“

9. Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: – Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: – Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!

10. Atunci Domnul i-a zis: – Ţie ţi s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit.

11. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor şi în care se află şi o mulţime de animale?!