Ioan 11

Învirea lui Lazăr.

1. Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.

2. Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav.

3. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“

4. Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“

5. Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr.

6. Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile.

7. După aceea le-a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea!

8. Ucenicii I-au răspuns: – Rabbi, până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

9. Isus le-a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi,

10. dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11. După ce a spus acestea, le-a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

12. Ucenicii I-au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

13. Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.

14. Atunci Isus le-a spus deschis: – Lazăr a murit.

15. Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

16. Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

17. Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt.

18. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19. şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor.

20. Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă.

21. Marta I-a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

22. Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

23. Isus i-a zis: – Fratele tău va învia!

24. Marta I-a răspuns: – Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25. Isus i-a zis: – Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.

26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

27. Ea I-a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

28. Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“

29. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.

30. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.

31. Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32. Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“

33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duh şi s-a tulburat.

34. A întrebat: – Unde l-aţi pus? Ei I-au răspuns: – Doamne, vino şi vezi!

35. Isus a început să plângă.

36. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“

37. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

38. Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.

39. Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

40. Isus i-a zis: – Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41. Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat!

42. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“

43. După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“

44. Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un giulgiu. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“

45. Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăşte să-l omoare.

47. Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: – Ce să facem? Omul Acesta face multe semne.

48. Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul, cât şi neamul!

49. Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: – Voi nu ştiţi nimic!

50. Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

51. Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam

52. şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53. Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

54. Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

Isus aşteptat la Ierusalim.

55. Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească.

56. Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“

57. Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.