Ieremia 12

1. „Tu eşti întotdeauna drept, Doamne, când mă cert cu Tine. Îţi voi vorbi totuşi cu privire la judecăţile Tale. De ce prosperă calea celor nelegiuiţi? De ce toţi ticăloşii au parte de bine?

2. Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină. Cresc şi aduc roadă. Tu eşti întotdeauna pe buzele lor, dar departe de inimile lor.

3. Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti; mă vezi şi îmi cercetezi inima cu privire la Tine. Înhaţă-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate! Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!

4. Până când se va jeli ţara şi se va usca iarba de pe câmpii? Din cauza răutăţii locuitorilor ţării, animalele şi păsările au pierit. Căci ei zic: «El nu ne va vedea sfârşitul!»

5. „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă iar ei te-au obosit, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Într-o ţară liniştită te crezi în siguranţă, dar ce vei face la revărsarea Iordanului?

6. Chiar şi fraţii tăi, propria ta familie, te trădează; ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu te încrede în ei chiar dacă te vorbesc de bine.

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor.

7. Mi-am părăsit Casa, Mi-am abandonat moştenirea, am dat-o pe iubita sufletului Meu în mâinile duşmanilor ei.

8. Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure: şi-a ridicat glasul împotriva Mea, de aceea o urăsc.

9. N-a ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng celelalte păsări de pradă? «Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului, aduceţi-le ca s-o mănânce!»

10. Mulţi păstori Mi-au distrus via şi Mi-au călcat ogorul în picioare; Mi-au prefăcut ogorul Meu cel plăcut într-un deşert pustiit.

11. Au făcut din el un pustiu; pustiit, el se jeleşte înaintea Mea. Toată ţara a fost devastată, căci nimănui nu-i pasă.

12. Nimicitorii au sosit pe toate înălţimile pustiei, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la celălalt şi nimeni nu va avea pace.

13. Au semănat grâu, dar au cules spini; s-au ostenit, dar nu au obţinut nimic. Să vă fie ruşine de ceea ce culegeţi în urma mâniei aprige a Domnului!“

14. „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.

15. Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui.

16. Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu.

17. Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârşire şi îl voi distruge, zice Domnul.»“