Iacov 1

1. Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate printre neamuri: salutări!

2. Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări,

3. căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare.

4. Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.

5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată.

6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo.

7. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

8. fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

9. Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui.

10. Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11. Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

12. Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni.

14. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit.

15. Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

16. Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi!

17. Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării.

18. El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

19. Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie;

20. căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21. De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!

22. Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri!

23. Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă,

24. iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era.

25. Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit în lucrarea lui.

26. Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare.

27. Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.