Filipeni 1

1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii şi cu diaconii:

2. har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

3. Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi.

4. În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie

5. pentru părtăşia voastră la Evanghelie, din prima zi şi până acum,

6. şi sunt sigur că Acela Care Şi-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus.

7. Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, fie că sunt în lanţuri, fie că apăr sau întăresc Evanghelia, toţi sunteţi părtaşi ai harului lui Dumnezeu împreună cu mine.

8. Căci martor îmi este Dumnezeu că îmi este dor de voi toţi cu o afecţiune ca cea a lui Cristos Isus.

9. Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere,

10. ca să puteţi deosebi lucrurile de valoare şi să fiţi curaţi şi fără pată în ziua lui Isus Cristos,

11. plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

12. Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei.

13. Astfel, toată garda palatului şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din pricina lui Cristos,

14. iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.

15. Este adevărat că unii Îl predică pe Cristos din invidie şi dintr-un spirit de competiţie, iar alţii din bunăvoinţă.

16. Aceştia din urmă Îl predică din dragoste, ştiind că mie mi-a fost încredinţată apărarea Evangheliei.

17. Dar ceilalţi Îl predică pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri.

18. Dar ce contează? Important este că, fie sub un anume pretext, fie cu adevărat, Cristos este predicat şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura.

19. Căci ştiu că lucrul acesta va duce la izbăvirea mea, prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos.

20. Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine cu nimic, ci să am, acum şi întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.

21. Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig.

22. Însă, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare. Nu ştiu ce să aleg,

23. sunt strâns din două părţi: doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine,

24. însă pentru voi este mai bine să rămân în trup.

25. Fiind convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria voastră în credinţă,

26. pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în Cristos Isus.

27. Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru ca, fie că vin şi vă văd, fie că sunt absent, dar aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh, luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei,

28. fără să fiţi înspăimântaţi deloc de potrivnicii voştri. Aceasta este o dovadă pentru ei că vor fi nimiciţi, dar voi veţi fi mântuiţi; şi Dumnezeu este Cel Care face aceasta.

29. El v-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El,

30. întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.