Faptele apostolilor 13
Barnaba şi Saul. Elima.
1. În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, numit şi Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul.
2. În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“
3. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
4. Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru.
5. Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor.
6. Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus,
7. care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnaba şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,
8. însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă.
9. Dar Saul, numit şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
10. şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului?
11. Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână.
12. Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga şi Antiohia Pisidiei.
13. Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim.
14. Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat.
15. După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“
16. Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
17. Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic.
18. Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustie.
19. Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora.
20. Perioada aceasta s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători, până la profetul Samuel.
21. Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin.
22. Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»
23. Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.
24. Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel.
25. Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»
26. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri!
27. Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat.
28. Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare.
29. După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi;
31. El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului.
32. Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri,
33. Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!»
34. Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis: «Vă voi da promisiunile sfinte şi demne de încredere făcute lui David.»
35. De aceea mai zice şi în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.»
36. Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea!
37. Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea!
38. Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise,
39. este îndreptăţit oricine crede în El.
40. Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi:
41. «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!»“
Prigonirile Iudeilor.
42. În timp ce ieşeau, Barnaba şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor.
43. După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului.
45. Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau.
46. Barnaba şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“
48. Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut.
49. Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea.
50. Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor.
51. Pavel şi Barnaba şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia.